ICCJ. Decizia nr. 4800/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4800/2005
Dosar nr. 4984/2005
Şedinţa publică din 26 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 10 august 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 191/P/MF/Ap/2005, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului N.S., în temeiul art. 3002 C. proc. pen., combinat cu art. 160b, alin. (1) şi (3) din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă se menţin aceleaşi temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul N.S. a declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857, alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept [(art. 148 alin. (1) lit. e), h) şi i) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă şi că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave (trafic de persoane) punerea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunţată hotărârea de condamnare în cauză nu alertează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva încheierii din 10 august 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 191/P/MF/Ap/2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 480/2005. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 482/2005. Penal. Art.177 c.pen. Recurs → |
|---|
