ICCJ. Decizia nr. 483/2005. Penal. Strămutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 483/2005
Dosar nr. 559/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 255 din 26 martie 2004, a condamnat alături de inculpatul M.P. şi pe inculpatul V.A. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g), raportat la alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 99 C. civ., obligă pe inculpatul M.P. să plătească părţii civile SC R. SA, sucursala Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi suma de 36.865.254 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la data acoperirii integrale a pagubei cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ., obligă în solidar pe inculpaţii M.P. şi V.A. să plătească părţii civile SC R. SA, sucursala Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi suma de 89.575.226 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la data executării integrale a obligaţiei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., instituie sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.P. până la concurenţa valorii de 126.441.480 lei în favoarea părţii civile.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., instituie sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului V.A. până la concurenţa valorii de 89.576.226 lei în favoarea părţii civile.
Respinge, ca nefondat, cererea formulată de SC R. SA, sucursala Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi privind obligarea SC R. SA Iaşi să predea părţii civile cantitatea de 723 kg. sârmă cupru.
Instanţa de fond a reţinut:
Fapta inculpatului M.P., care, la începutul lunii august pe timp de noapte, a sustras 110 metri de cablu de telecomunicaţii din reţeaua telefonică aparţinând SC R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen.
Fapta inculpatului M.P., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul V.A., în datele de 20 august 2003, 21 august 2003, 27 august 2003, 2 septembrie 2003 şi împreună cu numitul M.C., în data de 24 august 2003 a sustras din reţeaua telefonică a SC R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi, cablu de telecomunicaţii în lungime totală de 770 metri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) lit. a) şi g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului V.A., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul M.P., în datele de 20 august 2003, 21 august 2003, 27 august 2003 şi 2 septembrie 2003 a sustras din reţeaua telefonică a SC R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi, cablu de telecomunicaţii în lungime totală de 720 metri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g), raportat la art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată în cauză, se constată că SC R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi s-a constituit parte civilă pentru suma de 134.178.533 lei şi dobânda legală.
Având în vedere cererea de constituire de parte civilă, devizele de evaluare a pagubelor din dosar, faptul că inculpaţii au recunoscut că au săvârşit faptele şi au fost de acord să repare prejudiciul cauzat părţii civile, ţinând seama de împrejurarea că infracţiunea de la începutul lunii august 2003 a fost comisă doar de inculpatul M.P.; înlăturând contravaloarea a cinci stâlpi de lemn de 8 metri – 5.651.655 lei, precum şi contravaloarea articolului nr. 97 „proptit stâlpi" – 2.085.998 lei rezultă din devizul de la dosar, deoarece în cauză nu există probe în sensul sustragerii ori distrugerii stâlpilor, văzând şi dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., tribunalul îl va obliga pe inculpatul M.P. să plătească părţii civile suma de 36.865.254 lei şi dobânda legală corespunzătoare.
De asemenea, tribunalul îi va obliga în solidar pe inculpaţi să plătească părţii civile suma de 89.576.226 lei şi dobânda legală corespunzătoare, cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 163 C. proc. pen., instanţa va dispune instituirea sechestrului asigurător în favoarea părţii civile asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului M.P. până la concurenţa valorii de 126.441.480 lei şi ale inculpatului V.A. până la concurenţa valorii de 89.576.226 lei.
În ceea ce priveşte cererea formulată de SC R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi privind obligarea SC R. SA Iaşi să îi predea cantitatea de 723 kg. sârmă cupru, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Din procesul-verbal de urmărire penală reiese că în perioada 26 august 2003 – 4 septembrie 2003 SC R. SA Iaşi a cumpărat cupru de la mai multe persoane, printre care se află şi T.M. – 723 kh.
În cauză nu s-a stabilit cu certitudine că cele 723 kg cupru vândute de T.M. SC R. SA Iaşi reprezintă cantităţile de cupru pe care acesta le-a cumpărat de la inculpaţi.
În termen legal inculpaţii M.P. şi V.A. au apelat sentinţa penală sus-menţionată solicitând reanalizarea probatoriului şi reducerea pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 299 din 2 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.P. şi V.A., împotriva sentinţei penale nr. 255 din 26 martie 2004 a Tribunalului Iaşi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul V.A., solicitând precum şi prin apel, reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul administrat în raport de critica adusă precum şi din oficiu, se reţine că acesta a fost corect şi complet evaluat, situaţia de fapt corespunzând activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul recurent iar încadrarea juridică este cea legală.
Pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului recurent pentru infracţiunea de furt calificat, comisă şi în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmează a se vedea că reprezintă limita minimă a textului ce incriminează fapta.
Cum, prin aplicarea pedepsei la limita minimă, se apreciază că s-a dat eficienţă faptului că, inculpatul nu are antecedente penale, dar reţinându-se şi gravitatea deosebită a infracţiunii dată şi de caracterul repetat al sustragerilor celor 110 metri de cablu de telecomunicaţii din reţeaua telefonică, sancţiunea penală nu se impune a fi redusă şi deci recursul inculpatului este total nefondat.
Ca atare, va fi respins potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va fi menţinută hotărârea atacată.
Se va aplica şi prevederile art. 91 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 299 din 2 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 482/2005. Penal. Art.177 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 484/2005. Penal. Art. 211 c.pen. Recurs → |
|---|
