ICCJ. Decizia nr. 482/2005. Penal. Art.177 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 482/2005
Dosar nr. 3434/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Suceava, inculpata A.D.R. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de un an şi 6 luni.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, din ansamblul probatoriului administrat, următoarea situaţie de fapt:
Inculpata A.D. are bunicii în municipiul Roman şi în vacanţele şcolare obişnuia să-i viziteze, rămânând mai multe zile la ei. În vacanţa de vară din cursul anului 2002, inculpata a mers la bunici unde a cunoscut un tânăr de 17 ani, cu care s-a împrietenit. Tânărul a invitat-o acasă şi într-una din zile i-a propus să întreţină relaţii intime cu el, fapt pe care aceasta l-a acceptat. După câteva zile, inculpata s-a întors la părinţi în municipiul Suceava, iar prietenul ei a plecat în Bucureşti, astfel că cei doi nu s-au mai întâlnit. După aproximativ 4-5 luni de zile inculpata a constatat că îi creşte burta, s-a dus la un control ginecologic, ocazie cu care a constatat că este însărcinată, având peste 4 luni şi jumătate, motiv pentru care nu se mai putea interveni la o întrerupere de sarcină, astfel că medicul a sfătuit-o să-şi anunţe părinţii, lucru pe care aceasta nu l-a făcut, ci a mascat sarcina, îmbrăcându-se cu haine mai largi.
La data de 11 iulie 2003, inculpata a plecat împreună cu părinţii săi, la bunici, în municipiul Roman, unde au rămas peste noapte, când a început să aibă dureri abdominale, iar a doua zi când părinţii ei au invitat-o să meargă împreună cu ei la un prohod, aceasta a motivat că are diaree şi a rămas acasă. În jurul orelor 9,00, timp în care era singură acasă, inculpata a născut, după care a înfăşurat fătul într-un maieu, l-a băgat într-o sacoşă şi l-a pus sub pat, într-o cameră situată la etaj.
La data de 13 iulie 2003, părinţii ei s-au întors în municipiul Suceava, ocazie cu care au luat-o şi pe fiica lor. Inculpata a luat sacoşa cu fătul din camera în care a fost pusă, apoi a pus-o în portbagajul maşinii, iar când a ajuns acasă, a aruncat-o într-un container din apropierea blocului unde locuieşte.
Deşi numita a declarat că nu-şi poate da seama dacă fătul s-a născut mort sau viu, din actele medicale a rezultat că fătul s-a născut viu şi era viabil, iar moartea acestuia a fost violentă şi s-a datorat unui stop respirator consecutiv unei asfixii mecanice prin sufocare, sau comprimare activă cu obiecte moi, în momentele următoare naşterii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata, solicitând desfiinţarea parţială a sentinţei, în sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a libertăţii supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 155 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.D.R., obligând-o să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei penale mai sus menţionate inculpata a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi aplicarea măsurii educative prevăzute de art. 101 lit. b) şi art. 103 C. pen. şi anume libertatea supravegheată.
Recursul este nefondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului, respectiv probele administrate în cauză, atât în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, Curtea constată că instanţele de fond şi de apel au reţinute o stare de fapt corectă, pe care au calificat-o din punct de vedere juridic corespunzător, aplicând o pedeapsă just individualizată.
Se constată că în cauză cele două instanţe au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., şi au ţinut seama atât de pericolul social concret al faptei săvârşite cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatei, criterii care exclud posibilitatea înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen.
În consecinţă, se apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este corespunzătoare cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi va asigura şi scopurile sancţiunii penale după cum o prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul inculpatei urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.D.R. împotriva deciziei penale nr. 155 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4800/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 483/2005. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
