ICCJ. Decizia nr. 489/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 489/2005
Dosar nr. 4376/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 30 ianuarie 2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul R.A., deţinut în Penitenciarul de maximă siguranţă Rahova, a solicitat cercetarea şi sancţionarea procurorului M.I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Petiţionarul a susţinut că procurorul M.I. l-a trimis în judecată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, ocazie cu care în rechizitoriu, a consemnat cu rea-voinţă, date false pentru a-şi motiva acuzarea şi că, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, nu a respectat dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, prin rezoluţia nr. 504/P/2004 din 3 martie 2004 neînceperea urmăririi penale, constatând că procurorul a efectuat cercetarea şi trimiterea în judecată a petiţionarului în condiţiile prevăzute de lege, fără să comită vreo faptă penală.
Plângerea formulată de R.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 58 din 17 iunie 2004.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs, reiterând susţinerile sale şi solicitând judecarea intimatului pentru infracţiunile menţionate în plângere.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 331 din 22 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, R.A. a fost condamnat la detenţie pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzute de art. 174 şi art. 176 lit. d) şi, respectiv, de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. f) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 236/2002 a Curţii Supreme de Justiţie care a respins recursul inculpatului.
Instanţele au reţinut că, în ziua de 6 octombrie 1998, pentru a ascunde săvârşirea unei tâlhării, R.A. a ucis-o pe N.E. (studentă, în vârstă de 22 ani), după care i-a secţionat corpul, abandonând segmente din aceasta pe diferite terenuri virane din Capitală. Petiţionarul şi-a recunoscut vinovăţia în tot cursul procesului penal.
Prin actele premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca urmare a plângerii introduse de petiţionar, s-a constatat cu certitudine, că în timpul urmăririi penale a fost asigurată apărarea inculpatului, acesta fiind permanent asistat de avocat şi că s-au administrat toate probele necesare stabilirii adevărului, probe pe care se întemeiază rechizitoriul, care astfel, nu conţine „date false" cum se susţine în plângere. De altfel, rechizitoriul a fost confirmat prin hotărârile instanţelor care s-au pronunţat în cauză.
Se constată aşadar, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca împotriva procurorului M.I. să se fi început urmărirea penală pentru infracţiunile menţionate în plângerea petiţionarului, astfel că, atât rezoluţia emisă de parchet în acest sens, cât şi sentinţa instanţei de apel sunt legale şi temeinice.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul petiţionarului, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.A. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 488/2005. Penal. Art.7 Legea 78/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 490/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
