ICCJ. Decizia nr. 485/2005. Penal. Art.211 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 485/2005
Dosar nr. 4953/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, prin rechizitoriile din 4 august şi 11 septembrie 2003, trimite în judecată pe inculpaţii:
1. P.G. şi
2. V.M., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) şi (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Actul de învinuire reţine, în esenţă, că, în noaptea de 15 martie 2003, împreună, inculpaţii au pătruns în incinta SC D. SRL Târgovişte, de unde, prin agresarea paznicului, au sustras bunuri de 76.902.000 lei.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa penală nr. 594 din 23 decembrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., îi achită pe inculpaţi, cu motivarea că nu ei au săvârşit fapta.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă declară apel, motivând că în mod eronat inculpaţii au fost exoneraţi de răspundere penală.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 352 din 11 august 2004, admite apelul, casează sentinţa şi condamnă pe cei doi inculpaţi, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) şi (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la câte 7 ani de închisoare.
Inculpaţilor li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata arătată de art. 71 din cod.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia, cerând casarea ei şi menţinerea sentinţei de achitare de orice penalitate, deoarece nu au participat la săvârşirea faptei imputate.
Critica este nefondată.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.
Participarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi rezultă, cu prisosinţă, din declaraţiile lui B.M.C., condamnat în aceeaşi cauză, care a asigurat paza, în momentul comiterii tâlhăriei.
B.M.C. declară, constant, că, anterior comiterii faptei, a fost contactat de V.M., care i-a făcut cunoscut „planul atacului" şi i-a cerut date suplimentare cu privire la căile de acces în incinta societăţii, numărul paznicilor, locurile acestora şi punctele de depozitare a bunurilor de valoare.
B.M.C. precizează că, după ce a fost contactat de V.M., a făcut cunoştinţă şi cu P.G., care a fost de acord să participe la jaf.
În fine, B.M.C. relatează, pe larg, cum a asigurat paza şi a văzut cum inculpaţii V.M. şi P.G. au agresat paznicul L.N., pe care l-au lovit cu levierul, cu pumnii şi cu picioarele, apoi l-au târât în sediul societăţii, i-au acoperit faţa cu un fes şi l-au legat, cu un cablu, de un calorifer.
Zgomotele, provocate de inculpaţi, au atras atenţia lui Ş.G., administratorul societăţii, care a alertat un alt angajat, iar acesta din urmă a anunţat poliţia.
Sosiţi la locul faptei, poliţiştii l-au prins pe B.M.C., care a mărturisit cum a participat la tâlhăria comisă împreună cu ceilalţi doi făptuitori, dispăruţi între timp.
La scurt timp, după comiterea faptei, inculpatul V.M. a fost văzut, de martorul O.M., în apropierea sediului societăţii sus-menţionate.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul V.M. a dispărut din localitate, sustrăgându-se urmăririi penale.
Inculpaţii V.M. şi P.G. au fost observaţi şi de poliţiştii sosiţi la locul faptei.
În agenda telefonului mobil al lui B.M.C. s-au găsit numerele de telefon ale inculpaţilor-recurenţi, cu care declară că a păstrat legătura tot timpul săvârşirii faptei pentru care sunt trimişi în judecată.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M. şi P.G., împotriva deciziei penale nr. 352 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2005. Penal. Art. 211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 486/2005. Penal. Art211 c. pen. Recurs → |
|---|
