ICCJ. Decizia nr. 484/2005. Penal. Art. 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 484/2005
Dosar nr. 4352/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, inculpatul P.P., a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) şi (4) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) şi (4) C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a constatat că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt graţiate în întregime conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare şi un an închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 28 noiembrie 2002 până la data punerii în libertate.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul P.G.R. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (art. 239, art. 321 C. pen.)
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat ambilor inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a confiscat de la inculpatul P.G.R. un lănţişor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia şi suma de 500.000 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpaţii P.P. şi P.G.R. sunt fraţi şi ambii locuiesc pe raza comunei Nereju, judeţul Vrancea.
Deşi apţi de muncă, aceştia preferă să ducă un trai parazitar, sunt cunoscuţi ca mari consumatori de alcool, pe fondul acestui consum având comportări deosebit de violente, cu atât mai mult cu cât obişnuiesc să poarte tot timpul cuţit asupra lor.
Cei doi fraţi au ajuns în ultimul timp practic să terorizeze locuitorii comunei Nereju, astfel că simpla lor prezenţă în localuri publice sau pe stradă îi paralizează pe cetăţenii care, dacă nu reuşeau să dispară din faţa lor, erau nevoiţi să le satisfacă fără nici un fel de opoziţie, toate poftele (să le dea să mănânce, să bea, să le dea bani sau alte bunuri).
Organele de poliţie din comună au încercat, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de localnicii, care au refuzat, de teamă, să facă plângeri împotriva inculpaţilor pentru faptele comise, să ia măsuri de sancţionare contravenţională a acestora, cei doi fiind amendaţi sau sancţionaţi cu închisoare contravenţională aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, fără însă să-i determine să-şi corijeze comportamentul.
De altfel, inculpatul P.P. a mai fost condamnat şi la o amendă penală de 8.000.000 lei, prin sentinţa penală nr. 1537 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Focşani, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 80 alin. (2) C. pen., iar fratele său inculpatul P.G.R., la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 8 luni, pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor şi ultraj la poliţist, prin sentinţa penală nr. 150 din 10 mai 2000 a Tribunalului Vrancea.
Partea vătămată R.I. a lucrat în vara anului 2002, ca şofer la SC T. SRL Năruja, transportând pâine cu o dubiţă, în comunele limitrofe.
Pe lângă transportul pâinii, R.I. încasa şi c/val. acesteia, pe care o preda ulterior patronului său.
Cu ocazia transporturilor efectuate în comuna Nereju, acesta a aflat de existenţa fraţilor P. şi de proasta lor reputaţie, astfel că ori de câte ori avea ocazia să se întâlnească cu aceştia, făcea în aşa fel încât să-i evite.
Pe la începutul lunii august 2002, partea vătămată a transportat pâine în comuna Nereju, ajungând şi la magazinul socrului inculpatului P.G.R., unde l-a întâlnit şi pe acesta. Inculpatul P.G.R., cunoscând că R.I. face deplasări prin diverse localităţi, îi dă un lănţişor de cca. 3 grame de aur, spunându-i să îl vândă cu suma de 1.000.000 lei. Timorat de faima pe care o avea inculpatul, R.I. a luat lănţişorul fără prea multe comentarii, însă nu a întreprins nimic, pentru a vinde obiectul respectiv.
A doua zi, livrând pâine la AF C. din comuna Nereju, acesta s-a întâlnit din nou cu P.G.R., care era însoţit şi de fratele său P.
Inculpatul P.G.R. i-a făcut semn să se apropie, după care s-a interesat dacă i-a fost vândut lănţişorul. R.I. i-a răspuns că „nu", întrucât nu a găsit cumpărător. La acest răspuns, inculpatul P.G.R. i-a cerut acestuia să-i cumpere lănţişorul în cauză. De frica inculpaţilor, R.I. a fost de acord şi contra sumei de 1.000.000 lei, a primit lănţişorul respectiv.
Pentru a face rost de bani a fost nevoit să se împrumute de la colegul său, B.P.
Şi în ziua următoare, R.I. a venit din nou pentru a livra pâine la magazinele din comuna Nereju. Când a ajuns în apropierea magazinului SC L. SRL Nereju, unde există şi o cofetărie, a fost acostat de aceiaşi fraţi P.P. şi P.G.R.
Cei doi pe un ton ameninţător i-au cerut socoteală pentru faptul că prea des circulă prin comuna lor şi că ar trebui să cotizeze la ei cu nişte bani dacă tot trece pe acolo. Cel în cauză a încercat să le explice că acesta este traseul indicat de patronul la care era angajat şi că banii pe care-i are la el provin din vânzări şi aparţin aceluiaşi patron.
Aceste discuţii se purtau în timp ce R.I. se afla la volanul maşinii cu care transporta pâinea, prin geamul deschis al portierei.
În timpul acestor discuţii, inculpatul P.P. s-a apropiat de portiera respectivă şi văzând la mâna stângă a părţii vătămate R.I. lănţişorul din aur cumpărat în zilele trecute de la P.G.R., a apucat de acest lănţişor, spunându-i că îi stă prea bine la mână, a tras cu putere, rupându-i sistemul de închidere, după care l-a băgat în buzunar. Acelaşi inculpat i-a băgat părţii vătămate, mâna în buzunarul tricoului, de unde a sustras suma de 500.000 lei provenită din încasări.
Partea vătămată R.I. nu a avut posibilitatea de a face vreo încercare de opoziţie, pe de o parte pentru că a fost surprins la volanul maşinii, iar pe de altă parte, după cum a recunoscut şi în declaraţia dată procurorului, îi era atât de frică de cei doi fraţi, încât nu a îndrăznit nici măcar patronului său să-i povestească ce a păţit, preferând să recupereze suma sustrasă de către P.P. din salariu.
Tot din declaraţia părţii vătămate rezultă că în momentul în care inculpatul P.P. i-a smuls lănţişorul de la mână şi i-a luat cei 500.000 lei din buzunarul tricoului, acesta se afla în dreptul geamului deschis al portierei maşinii, iar inculpatul P.R. se afla pe trotuar la o distanţă de câţiva metri, neavând posibilitatea de a vedea ce a făcut fratele său.
În seara zilei de 19 august 2002, în jurul orelor 19,30, aflat într-o vădită stare de ebrietate, inculpatul P.G.R. se deplasa la magazinul SC Z. SRL din comuna Nereju.
Aici îi cere vânzătoarei C.V. o sticlă de bere, retrăgându-se la o masă în curtea magazinului.
În momentul în care a venit administratorul magazinului în persoana numitului C.G., vânzătoarea foarte speriată îl anunţă pe acesta că în curtea magazinului se află într-o stare de ebrietate inculpatul P.G.R. exprimându-şi temerea că acesta este gata să facă scandal, aşa cum îi este obiceiul.
Ştiind care îi este comportamentul când este beat, C.G. a mers la inculpat şi i-a solicitat să părăsească incinta magazinului imediat ce-şi termină sticla de bere.
În loc să dea ascultare cererii patronului, inculpatul a devenit furios, s-a ridicat în picioare scoţând din buzunarul pantalonilor un box metalic pe care şi l-a pus pe pumn, ameninţând pe C.G. cu bătaia şi totodată proferând injurii şi ameninţări la adresa persoanelor aflate în faţa magazinului, precum martorii C.M., C.G., C.V., C.I., C.S. De teamă, C.G. a apucat un lemn cu scopul de a se apăra. În acelaşi timp, inculpatul a apucat sticla de bere de pe masă şi a aruncat-o în direcţia acestuia, C.G. parând lovitura cu acel lemn, sticla s-a spart iar el fiind tăiat superficial la mână de cioburi. Imediat după acest gest inculpatul P.G. s-a repezit la C.G. şi cu un cuţit ce-l purta asupra sa, l-a lovit vizând pieptul însă în momentul respectiv, martorul E.N., care se afla în apropiere a împins pe inculpat, astfel că lovitura de cuţit a deviat, rănind pe C.G. în braţul drept.
Văzând că victima sângerează, inculpatul P.G.R. a fugit către casă.
În continuare, C.G. însoţit de către martorul E.N. s-au deplasat la Postul de Poliţie din comună pentru a sesiza cele întâmplate.
La Postul de Poliţie se aflau în acea seară agentul principal de poliţie G.V. şi agentul de poliţie HG, ajutori ai şefului de post. Lucrătorii de poliţie au primit victima în incinta postului şi pentru că sângera puternic, au încercat să-i acorde un prim ajutor medical.
Potrivit declaraţiilor celor doi poliţişti, în faţa Postului de Poliţie şi-a făcut apariţia acelaşi inculpat P.G.R.
Acesta a început să înjure şi ameninţe cu moartea trecătorii de pe stradă, iar în momentul în care agentul principal G.V. a ieşit să-i atragă atenţia să se liniştească, inculpatul a început să-l înjure pe acesta, să-i adreseze cuvinte obscene şi ameninţări cu moartea. Mai mult, inculpatul a încercat să pătrundă în mod forţat în Postul de Poliţie peste C.G., cerând vehement să vorbească cu acesta. În acest moment a intervenit şi agentul HG, împiedicând pe inculpat să intre peste partea vătămată C.G. Poliţistul a încercat să-i explice inculpatului că în starea în care se află nu poate sta de vorbă cu acesta şi că mai bine vine a doua zi, însă P.G.R. la fel ca şi colegului său i-a adresat injurii, cuvinte obscene şi ameninţări cu moartea.
Pentru ca să impresioneze pe cei din jur, inculpatul s-a dezbrăcat la bustul gol şi cu o lamă de bărbierit a ameninţat că se automutilează.
Între timp la Postul de Poliţie a venit şi fratele său, inculpatul P.P. care a încercat de asemenea să pătrundă în mod forţat peste C.G., fiind însă oprit de către cei doi poliţişti.
După ce a fost pansat provizoriu, însoţit de către poliţişti, C.G. a fost condus la dispensarul din comună.
În timp ce acesta se afla în cabinet, la dispensar a venit inculpatul P.P., care a dat să intre în mod forţat peste acesta.
Din nou cei doi lucrători de poliţie au intervenit, inculpatul fiind oprit la intrarea în dispensar. În aceste condiţii, P.P. s-a retras în stradă de unde a început să strige în gura mare tot felul de injurii şi ameninţări la adresa poliţiştilor şi a persoanelor care se aflau în zonă.
Indignat de comportamentul acestuia, martorul H.I. a încercat să-i atragă atenţia asupra comportamentului, însă P.P. l-a respins cu brutalitate, ameninţându-l cu bătaia.
Întregul scandal s-a terminat abia în momentul în care C.G. a plecat la Spitalul Vidra pentru acordarea altor îngrijiri medicale.
În seara zilei de 26 octombrie 2002, la Căminul cultural din comuna Nereju a avut loc nunta familiei D.I. şi M. La nuntă au participat circa 80 de persoane.
În jurul orelor 22,00, deşi nu fuseseră invitaţi în sala căminului cultural şi-au făcut apariţia inculpaţii P.G.R. şi P.P., ambii într-o avansată stare de ebrietate.
Aceştia s-au aşezat la masa unde se găseau şi numiţii M.Şt., C.N., P.G., G.P., B.T. şi B.A.
Cei doi au început să strige să li se aducă de mâncare şi de băut.
Fiindu-le teamă că vor face scandal şi nuntaşii vor pleca, cei care au organizat nunta nu au avut ce face şi au adus de mâncare şi de băutură inculpaţilor. Aceştia nu s-au mulţumit să mănânce şi să bea, ci au început să se lege de martori, ameninţându-i cu bătaia şi proferând tot felul de cuvinte obscene.
Potrivit declaraţiei martorei B.Şt., personal a atras atenţia inculpaţilor asupra comportamentului lor, însă aceştia au ameninţat că dacă nu sunt lăsaţi în pace, vor provoca scandal. Potrivit aceleiaşi depoziţii, la un moment dat, P.G.R. s-a apropiat de C.T. care se afla pe ringul de dans şi l-a lovit cu piciorul în spate, iar la intervenţia martorei respective, aceasta a fost înjurată şi ameninţată că va fi lovită cu sticla în cap. Acelaşi inculpat a lovit cu palma peste ceafă şi pe numitul C.N.
Inculpaţii s-au urcat pe mese, au ameninţat cu moartea pe nuntaşi, au cerut orchestrei să câte numai pentru ei, astfel că nuntaşii de frica acestora, au început să plece unul câte unul.
Potrivit declaraţiei martorilor G.P., N.N., C.F., B.T., la un moment dat inculpatul P.P. s-a aşezat în uşa Căminului cultural, a scos un cuţit din buzunar şi a început să-l treacă printre dinţi şi să-i lingă lama, strigând în gura mare că acel cuţit doreşte sânge.
Nici la intervenţia directorului Căminului cultural în persoana numitului C.I., inculpaţii nu s-au liniştit.
S-a încercat a se anunţa organele de poliţie, însă nu a fost găsit nici un lucrător de poliţie.
Inculpaţii au plecat în cele din urmă atunci când au văzut că nuntaşii au rămas în număr foarte mic.
Organele de poliţie ale comunei Nereju s-au sesizat în legătură cu cele comise de către cei doi inculpaţi şi după audierea unor martori au chemat pe fraţii P. la post, pentru a fi audiaţi în legătură cu cele ce li se reţineau în sarcină. Aceştia au refuzat în mod repetat să se prezinte la Postul de poliţie, astfel că s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, emiterea unor mandate de aducere, care de asemenea, nu au putut fi puse în executare, întrucât inculpaţii au refuzat a se prezenta la procuror.
În consecinţă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a emis mandate de aducere pe numele ambilor inculpaţi, iar pentru executarea acestora, s-a solicitat intervenţia D.P.I.R. din cadrul I.P.J. Vrancea.
În dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2002, s-a descins în mod concomitent la domiciliile acestora, ambii inculpaţi fiind ridicaţi şi conduşi la sediul parchetului pentru cercetări.
Cu ocazia descinderii la domiciliul inculpatului P.G.R. acesta a încercat să se opună încătuşării de către lucrători D.P.I.R., iar în momentul în care l-a văzut pe agentul şef adjunct C.M., Şeful Postului de Poliţie din comună, a început să-i adreseze acestuia injurii şi ameninţări cu moartea, pe motiv că din cauza sa, i s-a întocmit dosar penal.
În raport şi de declaraţia dată la procuror, acelaşi poliţist sesizează şi faptul că în aceeaşi dimineaţă în momentul în care a intrat în postul de poliţie şi a dat faţă în faţă cu inculpatul P.P., care fusese dus de către altă grupă de lucrători din cadrul D.P.I.R., acesta ca şi fratele său, a început să-l înjure şi să-l ameninţe cu moartea, mai mult a avertizat că atunci când va scăpa,unde-I va prinde soţia sau copiii, îi va omorî.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul P.P.
Parchetul a criticat hotărârea pe motivele de nelegalitate, deoarece pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului P.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., este situată sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Inculpatul P.P. a criticat hotărârea pe motivele de nelegalitate, susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece nu sunt probe concludente din care să rezulte că a săvârşit infracţiunea de tâlhărie.
Prin Decizia penala nr. 372/ A din 21 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea privind pe inculpaţii P.P. şi P.G.R., şi în consecinţă:
Conform art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi asupra inculpatului P.G.R.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile potrivit cărora:
S-a constatat că pedepsele de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. şi 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 61/1991, sunt graţiate în întregime şi condiţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare, un an închisoare şi un an închisoare şi s-a dispus ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a confiscat de la inculpatul P.G.R. un lănţişor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia şi suma de 500.000 lei.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.P., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., de la un an închisoare la 2 ani închisoare, faptă săvârşită în noaptea de 26 din 27 octombrie 2002.
A constatat graţiată integral şi condiţionat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului P.P., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapta din 19 august 2002.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare, un an închisoare, 2 ani închisoare, 3 luni închisoare şi un an închisoare şi a dispus ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.P. durata arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2002 la 24 martie 2003.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.P., în folosul statului un lănţişor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia în momentul executării şi suma de 500.000 lei.
A anulat mandatul de executare nr. 122 din 14 iulie 2003, emis pentru inculpatul P.G.R. în baza sentinţei penale nr. 102 din 21 martie 2003 a tribunalului Vrancea.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.P.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.P. susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece nu sunt probe concludente din care să rezulte că a săvârşit această infracţiune.
Recursul este nefondat.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., este neîntemeiată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel din declaraţiile părţii vătămate R.I. coroborate cu declaraţiile martorilor T.G., B.P., rezultă cu certitudine că în una din zilele de la începutul lunii august 2002, inculpatul P.P., prin violenţă şi ameninţare, în loc public, a deposedat-o pe partea vătămată R.I. de un lănţişor din aur şi suma de 500.000 lei.
Faptul că pe parcursul judecării cauzei, partea vătămată şi o parte din martori şi-au schimbat declaraţiile, a fost determinat de inculpaţii P.P. şi P.G.R., care sunt cunoscuţi în comună cu o proastă reputaţie, ei provocând în mod reperat scandaluri şi inspirând teamă în rândul locuitorilor.
Astfel, martorul T.G. a declarat despre fraţii P. ca fiind „cuţitari, beţivi, gata oricând să facă scandal, terorizând practic comuna Nereju prin comportamentul lor, nefiind la prima abatere de acest gen".
Relevant este şi memoriul depus la dosar de martorii A.M. şi M.A. din care rezultă că acestora le este frică să se prezinte la proces, deoarece au fost ameninţaţi de fraţii P.
Aşa fiind, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 372 din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 483/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 485/2005. Penal. Art.211 c. pen. Recurs → |
|---|
