ICCJ. Decizia nr. 490/2005. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 490/2005
Dosar nr. 4734/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 82 din 2 august 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluţiei nr. 367/P/2003 din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea sentinţei se reţin următoarele:
Inspectorul de poliţie N.I.S., de la Poliţia sector 4 Bucureşti, potrivit actelor premergătoare, acuzat de petiţionar că, a tergiversat soluţionarea lucrării referitoare la medicii S.L. şi T.C., nu rezultă că ar fi comis această faptă şi nici că acestuia i s-ar fi adus vreo vătămare a intereselor legale.
În aceste condiţii, s-a dat rezoluţia din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de neîncepere a urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie N.I.S. împotriva căruia a formulat plângere petiţionarul pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 alin. (1) C. pen. şi anume de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a introdus plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen. şi pe care Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins-o, ca nefondată, prin sentinţa penală sus-menţionată, respectiv nr. 82 din 2 august 2004.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, petiţionarul a declarat recurs, solicitând a se relua ancheta de la procuratură, apreciind-o insuficientă.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului se reţine că, petiţionarul C.V., prin sentinţa penală nr. 1540/1999 (rămasă definitivă), pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere şi obligat la tratament medical până la însănătoşire pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 181 C. pen. Ca situaţie de fapt, se reţine că petiţionarul (având calitatea de inculpat), la 13 noiembrie 1997, a lovit pe partea vătămată G.A., cu un cric şi o bâtă, în zona feţei şi a antebraţului stâng, acesta având nevoie pentru vindecare de 45-50 zile îngrijiri medicale.
La data de 8 august 2000, petiţionarul a formulat plângere penală împotriva medicilor S.L. şi T.C., acuzându-i de falsificarea actelor medicale eliberate părţii vătămate G.A. Această plângere (lucrare) a fost repartizată inspectorului de poliţie N.I.S. şi care la 18 mai 2001 a propus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi medici indicaţi mai sus.
După aceasta, parchetul a confirmat propunerea lucrătorului de poliţie prin 4 rezoluţii succesive, prima dintre ele, având data de 22 iulie 2002.
Petiţionarul după ce a parcurs aceste etape, la data de 27 februarie 2003, se constată că a formulat plângere penală, împotriva inspectorului de poliţie N.I.S. şi prin care îl acuză de îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, prin tergiversarea soluţionării lucrării referitoare la cei doi medici susmenţionaţi.
La data de 26 septembrie 2003, deci după ce se dă rezoluţia din 11 august 2003 şi prin care se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie N.I.S., petiţionarul introduce plângerea penală de faţă, iar de data aceasta susţine că lucrătorul de poliţie a dat dovadă de lipsă de profesionalism.
Cum, toate actele şi acţiunile petiţionarului au fost examinate corect şi în succesiunea derulării lor şi cum, alte acte nu s-au mai depus, recursul de faţă urmează a fi respins, ca nefondat, cu atât mai mult cu cât, toate actele medicale de care s-a folosit partea vătămată G.A. şi eliberate de cei doi medici, se constată că au fost avizate, la 8 ianuarie 2002 de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.M.L. şi la insistenţele petentului.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 2 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 491/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
