ICCJ. Decizia nr. 508/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 3363/2005 la înalta Curte de Casație și Justiție, petiționara A.V.M. 1990 - 1991 din România, cu sediul în București, în calitate de reclamantă, parte vătămată și parte civilă, în dosarul nr. 75/P/1998 prin Președinte E.V., a formulat plângere împotriva Procurorului General al României, I.B., pentru lipsa răspunsului la cererea de recuzare a magistratului general D.V. în dosarul de urmărire penală nr. 75/P/1998 (Mineriada din iunie 1990).
în motivarea cererii petenta a arătat că, la data de 23 mai 2005, a formulat o cerere de recuzare a domnului magistrat colonel D.V., în dosarul de urmărire penală nr. 75/P/1998, cerere pe care a trimis-o prin fax la Cabinetul Procurorului General al României, I.B.
La data de 26 mai 2005, s-a solicitat răspunsul la cererea formulată, însă nu s-a primit nici un răspuns.
întrucât Procurorul General al României I.B. nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, s-a solicitat luarea măsurilor legale ce se impun.
După cum este de observat din plângerea adresată instanței, nu se pot desprinde prea multe detalii, întrucât petenta, la data fixată pentru judecată, nu s-a prezentat în instanță pentru obținerea de relații care să stabilească cadrul juridic al cererii sale.
în aceste împrejurări, înalta Curte reține că petenta s-a adresat cu plângere în vederea tragerii la răspundere penală a Procurorului General al României I.B., pentru vătămarea cauzată prin lipsa răspunsului la un act procesual penal în faza de urmărire penală sau pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, respectiv pentru săvârșirea fie a infracțiunii de neglijență în serviciu fie a infracțiunii de abuz în contra intereselor persoanelor.
în legătură cu aceste aspecte sunt de arătat următoarele:
Potrivit prevederilor cuprinse în capitolul VII, din titlul I, din partea specială a codului de procedură penală, intitulat plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este necesar a se parcurge o anume procedură.
Astfel, potrivit art. 275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor legitime.
Conform alin. (2) al aceluiași articol, plângerea se adresează procurorului cere supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
în situația în care persoana în cauză este nemulțumit de soluția pronunțată în cauză se poate adresa cu plângere, mai întâi la procurorul ierarhic superior celui ce a soluționat plângerea, și, în final instanței de judecată competentă să judece cauza în fond.
întrucât petenta din cauză nu a respectat procedura mai sus arătată, adresându-i-se direct instanței de judecată, plângerea formulată este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.
Și în condițiile în care petenta ar aprecia că nu e vorba de o plângere împotriva unui act de urmărire penală ci pur și simplu de tragerea la răspundere penală a Procurorului General al României I.B., pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, plângerea era tot inadmisibilă deoarece, în acest caz, aceasta trebuia adresată organului de urmărire penală competent să deplaseze activitatea de cercetare, instanța de judecată devenind competentă să judece numai după ce era sesizată prin rechizitoriu astfel cum o cer dispozițiile legale în materie.
Pentru considerentele arătate, s-a respins plângerea petentei "A.V.M. 1990 - 1991" ca inadmisibilă și s-a avut în vedere că s-a aflat în culpă procesuală, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionată de judecata prezentei plângeri, astfel cum s-a dispus prin dispozitivul prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2004. Secţiile Unite | ICCJ. Decizia nr. 2/2005. Secţiile Unite → |
|---|
