ICCJ. Decizia nr. 5096/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 242/ F din 28 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:
- M.C.V., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. și art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- M.D.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 71,art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 487 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1161 din 4 iulie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, contopind cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute această ultimă pedeapsă.
S-a dedus prevenția de la 14 septembrie la zi, s-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 14 septembrie 2004, inculpații au acostat pe stradă pe partea vătămată S.C. și prin violență l-au deposedat de suma de 360.000 lei.
Imediat după săvârșirea faptei, au fost prinși și reținuți pentru cercetare.
Apelul declarat de inculpați a fost respins de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 394 din 13 mai 2005.
împotriva deciziei, inculpații au declarat recurs solicitând în principal achitarea, întrucât nu sunt ei autorii infracțiunii, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate, motive prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
în mod corect ambele instanțe au reținut vinovăția inculpaților și încadrarea juridică dată faptei comise.
Susținerea inculpaților M.C.V. și M.D.C., în sensul că nu sunt autorii faptei, nu corespunde realității, probele administrate în cauză dovedind contrariul.
Din procesul verbal încheiat de organele de poliție rezultă că cei doi inculpați au fost văzuți în momentul în care exercitau violențe asupra părții vătămate, care ulterior le-a declarat că i-au fost luați banii, situație în care au pornit în urmărirea lor.
Au consemnat în procesul verbal și faptul că banii sustrași 360.000 lei au fost aruncați într-un spațiu verde, unde au fost găsiți și restituiți părții vătămate.
Partea vătămată S.C. i-a recunoscut pe cei doi ca fiind persoanele care au agresat-o și i-au sustras banii, declarațiile sale fiind constante pe parcursul procesului penal.
Inculpații nu au recunoscut fapta, în pofida evidenței probelor, iar în cursul reținerii de 24 ore, M.C. i-a cerut fratelui său, M.D., să ia fapta asupra lui, fiind oricum recidivist, atitudinea ambilor pe parcursul desfășurării urmăririi și judecății fiind necorespunzătoare.
în consecință, motivul vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este nefondat, probele dovedind fără dubiu că sunt autorii infracțiunii.
Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că aceasta corespunde gradului de pericol social al infracțiunii săvârșite, infracțiune de violență, cât și persoanei inculpaților.
Deși recidivist, cu mai multe condamnări la activ, inculpatului M.D.C. i s-au aplicat nejustificat circumstanțe atenuante dar, în lipsa căilor de atac exercitate de procuror, așa cum a motivat și instanța de apel, nu poate fi creată o situație mai grea în propria cale de atac.
Aceeași situație este și în cazul inculpatului M.C.V., căruia, de asemenea, i s-au aplicat, nejustificat, circumstanțe atenuante.
înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpaților.
Recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se cazuri care, examinate din oficiu, să determine admiterea acestora.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 14 septembrie 2004 la 12 septembrie 2005.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5094/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5086/2005. Penal → |
|---|
