ICCJ. Decizia nr. 5089/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 146 din 9 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 631/P/2004, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpatul C.N..
în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului, deducându-se din pedeapsă, durata prevenției de la data de 29 iulie 2004 la zi.
S-a luat act că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu la urmărirea penală).
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nr. 483 din 16 august 2004, a fost sesizată Judecătoria Lehliu, pentru judecarea inculpatului C.N., acuzat de săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, faptă prevăzută și pedepsită de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen.
Potrivit actului de sesizare a instanței, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a constat în aceea că, în ziua de 28 iulie 2004, inculpatul C.N. a întreținut raport sexual anal cu minora I.C.I., în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.
La termenul de judecată din data de 01 septembrie 2004 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului din art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., în art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în temeiul art. 334 C. proc. pen.
Instanța a constatat că, potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța competentă a judeca infracțiunea de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., este tribunalul, iar nu judecătoria, fapt pentru care în temeiul art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
A menținut starea de arest a inculpatului în temeiul art. 350 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a doua oară de la investirea cu judecarea prezentei cauze, la termenul când s-a judecat în fond, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) și (4) C. pen., susținându-se că elementul material este cel prevăzut de acest text de lege, iar nu cel prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
Cererea a mai fost respinsă (ca și excepția lipsei competenței materiale a tribunalului) la data de 28 ianuarie 2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de cererea formulată, tribunalul a apreciat-o ca nefondată.
Prin O.U.G. nr. 89/2001 și apoi prin O.U.G. nr. 207/2002, textul incriminând infracțiunea de viol, a suferit schimbări de substanță, prin redefinirea laturii obiective a acestei fapte penale.
Analizând toate elementele de fapt, tribunalul a apreciat că latura materială a infracțiunii subzistă în definiția dată de art. 197 alin. (1) C. pen., deoarece se poate aprecia că o copilă în vârstă de 4 ani și cere-l cunoștea pe inculpat, având încredere în el, prin atitudine și obiectiv din punct de vedere fizic, a fost pusă în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința.
Tribunalul a considerat că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia s-a pronunțat condamnarea.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul social deosebit al faptei și urmările acesteia, faptul că, partea vătămată a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale, circumstanțele reale în care fapta a fost comisă (pe fondul consumului de alcool, împotriva unui copil de 4 ani, care este fiica surorii inculpatului), precum și circumstanțele personale ale inculpatului (tânăr, fără antecedente penale, rudă cu partea vătămată, nivel redus de instrucție și, poate de educație).
S-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins printr-o pedeapsă fermă, cu executare în regim privativ de libertate.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, atâta timp cât actul sexual anal constituie un act sexual nefiresc sau anormal și este încriminat de art. 201 C. pen., text de lege în baza căruia trebuia să se dispună condamnarea inculpatului cu o pedeapsă orientată spre maximul special.
Inculpatul a solicitat, în concordanță cu opinia parchetului, schimbarea încadrării juridice a faptei, reținută în sarcina sa, din infracțiunea de viol în infracțiunea de perversiune sexuală și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, invocând în acest sens circumstanțele sale personale, a recunoscut și regretat fapta comisă, se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul comiterii acesteia și este singurul întreținător al familiei sale.
Prin decizia penală nr. 282/ A din 8 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpatul C.N. împotriva sentinței penale nr. 146 din 9 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Călărași.
A fost computată prevenția de la data de 29 iulie 2004 la data pronunțării deciziei și a fost menținută starea de arest preventivă a inculpatului.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că fapta inculpatului, care a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată, în vârstă de 4 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
în raport cu modificările aduse art. 197 C. pen., și art. 201 C. pen., prin O.U.G. nr. 89/2002 și apoi prin O.U.G. nr. 207/2002, ori de câte ori se realizează prin constrângere un raport sexual, faptele vor fi încadrate la infracțiunea de viol și nu la infracțiunea de perversiune sexuală.
Instanța de apel a apreciat că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.N.
Procurorul de ședință a învederat înaltei Curți să ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Apărătorul ales al inculpatului a reiterat cererea formulată în apel de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., și în subsidiar redozarea pedepsei.
înalta Curte de Casație și Justiție urmează să ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în conformitate cu dispozițiile art. 3854alin. (2) teza a 2-a C. proc. pen., și art. 369 C. proc. pen.
Cât privește recursul declarat de inculpatul C.N., acesta este nefondat.
Examinând motivele de recurs invocate de inculpat, cât și din oficiu, înalta Curte constată că prima instanță a dat faptei iar instanța de apel a menținut în mod corect încadrarea juridică a faptei comise.
S-a reținut că spre deosebire de vechea reglementare a infracțiunii de viol, în care se folosea noțiunea de "raport sexual", în actuala reglementare elementul material al infracțiunii de viol presupune săvârșirea unui "act sexual de orice natură", cu o altă persoană, indiferent de sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința.
în raport cu aceste considerente, înalta Curte constată că nu este întemeiată critica formulată în recursul inculpatului cu privire la încadrarea juridică dată faptei.
în legătură cu cererea inculpatului de redozare a pedepsei, înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de apel că la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsie prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră și a regretat fapta) astfel că pedeapsa de 10 ani închisoare, orientată spre minimul special, a fost just individualizată.
înalta Curte constată că nu sunt temeiuri pentru a se reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, în caz contrar s-ar lipsi de conținut dispozițiile art. 72 și ale art. 52 C. pen.
Față de cele menționate, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 282 din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 19 iulie 2004 la 9 septembrie 2005.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 5086/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5093/2005. Penal → |
|---|
