ICCJ. Decizia nr. 5260/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5260/2005
Dosar nr. 4962/2005
Şedinţa publică din 16 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 15987/RG/2005, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului G.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi pe fond admiterea cererii formulate întrucât hotărârea instanţei este în contradicţie cu art. 23 din Constituţie.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. e) C. pen., împotriva acestuia luându-se măsura arestării preventive la data de 10 octombrie 2004.
Ulterior, această măsură a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de o instanţă competentă, respectiv prin sentinţa penală nr. 245 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Maramureş, hotărâre prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani.
Potrivit art. 3002 raportat la art. 1601 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verificând legalitatea arestării inculpatului constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă şi impun privarea de libertate, dispunând menţinerea stării de arest.
Instanţa s-a conformat textelor de lege mai sus arătate şi chiar dacă sentinţa penală prin care inculpatul a fost condamnat nu a rămas definitivă, menţinerea arestării preventive este justificată, întrucât pedeapsa pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. e) C. pen., este mai mare de 4 ani închisoare, şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva încheierii din 9 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 15987/RG/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5244/2005. Penal. Art. 297 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5261/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
