ICCJ. Decizia nr. 5237/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5237/2005
Dosar nr. 7268/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 431 din 3 inie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a dispus, printre alţii condamnarea inculpatului M.C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus ca în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial (o dată pe trimestru) pe parcursul termenului de încercare, la Poliţia municipiului Iaşi, organ desemnat pentru supravegherea inculpatului.
- să comunice organului desemnat pentru supraveghere orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de 610 gr. cannabis, rămas după efectuarea determinărilor fizico – chimice.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa asupra celor arătate, tribunalul a reţinut că, în luna mai 2002, inculpatul I.B. a luat legătura cu prietenii săi, inculpaţii D.D. şi D.R.D., cărora le-a spus că deţine seminţe de cannabis şi ar dori să înfiinţeze o cultură.
În acest sens, l-au contactat pe numitul M.C., care se cunoştea cu inculpatul D.D., care a fost de acord cu aceştia să planteze plantele în curtea locuinţei sale, spunând că va avea grijă de acestea.
Începând cu luna iunie 2002, inculpatul I.B. a început să se deplanteze în satul Pietrărie, de unde culegea frunze de cannabis atât pentru consum propriu cât şi pentru distribuţie, de la cele 16 plante de cannabis.
În cursul lunii iunie 2002, inculpatul I.B. a observat că un număr de 9 plante erau masculi şi nu conţinea tetrahidrocannabinol şi le-a aruncat, îngrijindu-le în continuare pe cele 7 până la maturitate.
La începutul lunii septembrie 2002, inculpaţii I.B. şi I.V. s-au deplasat în satul Pietrărie pentru a recolta „cultura".
Au luat un număr de 4 plante de la domiciliu, iar celelalte 3 plante i le-au lăsat inculpatului M.C. conform înţelegerii.
Ajuns acasă, inculpatul I.B. a cules frunzele, le-a uscat şi le-a tocat în vederea distribuirii.
În data de 1 octombrie 2002, cu ocazia percheziţiei la domiciliul inculpaţilor I.B. şi I.V., s-a găsit cantitatea de 12, 82 gr. cannabis, iar la percheziţia din 2 octombrie 2002, la domiciliul inculpatului M.C. a fost găsită cantitatea de 614, 29 gr. cannabis.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 115162 a rezultat că fragmentele vegetale descoperite la locuinţa inculpaţilor I.B. şi I.V., sunt cannabis, a fost pus în evidenţă tetrahidrocannabinol.
Din raportul de constatare nr. 1151229 a rezultat că fragmentele vegetale descoperite la locuinţa inculpatului M.C. sunt cannabis, fiind pus în evidenţă tetrahidrocannabinol.
Inculpaţii au susţinut că nu ştiau la început că au plantat seminţe de cannabis, ulterior au realizat că plantele sunt de cannabis. Ei au negat vreo înţelegere prealabilă în scopul cultivării şi valorificării acestor plante. S-a reţinut că declaraţiile inculpaţilor nu sunt însă susţinute de probatoriul administrat în cauză. Cu autorizaţia nr. S/179/1/8 din 5 august 2002 s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului I.B. Din notele de redare ale conţinutului convorbirilor telefonice, rezultă că I.B., în asociere cu inculpatul I.V., D.D., M.C. şi D.R.D. au constituit o grupare infracţională care a avut drept scop cultivarea, îngrijirea, recoltarea, prelucrarea şi distribuirea de cannabis.
S-a reţinut că situaţia de fapt reţinută de instanţă este probată cu procesul – verbal de constatare, notele de redare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico ştiinţifică, declaraţiile martorilor D.A. şi D.D.C., C.C., S.V., P.F., N.M., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor de pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentinţe a inculpaţilor a declarat apel criticând greşita condamnare pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 364 din 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat de inculpat cu motivarea că din motivarea că din probele administrate în cauză s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului iar pedeapsa aplicată este just individualizată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de motivul invocat cât şi din oficiu constată că recursul este nefondat.
Astfel, cum pe larg s-a motivat de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, din întreg materialul probator administrat în cauză constând în procesele verbale de constatare notele de redare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico ştiinţifică, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, a rezultat că inculpatul M.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Nici redozarea pedepsei aplicată inculpatului nu se justifică întrucât aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatului i s-au acordat circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa fiind coborâtă corespunzător sub limita minimă, astfel încât să dea eficienţă cerinţelor prevăzute în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cum examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se dispună.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 364 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5231/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5239/2005. Penal. Art. 289 Cod Penal. Recurs → |
|---|
