ICCJ. Decizia nr. 5380/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 711 din 24 decembrie 2004, Tribunalul Prahova a dispus cu privire la inculpatul L.M. a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și art. 181C. pen. ("fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni"), în legătură cu săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., fapta penală pentru care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu.
în baza art. 181alin. (3), raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat făptuitorului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 2.000.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată I.C. nu se constituie în cauză parte civilă întrucât și-a recuperat integral prin restituire prejudiciul cauzat prin sustragerea bancnotei de 50.000 lei ROL.
A fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că inculpatul L.M. este tânăr, în vârstă de 22 ani, relativ școlarizat (zece clase), fără antecedente penale și lucrează ca muncitor la SC I. SA Ploiești. Face în fiecare zi naveta cu bicicleta din satul în care locuiește împreună cu părinții săi spre locul de muncă din municipiul Ploiești.
în dimineața de 4 august 2004, inculpatul a plecat în mod obișnuit de la domiciliu spre Ploiești urmând să intre la muncă în schimbul doi (orele 14). I s-a defectat bicicleta pe drum și a fost nevoit să ajungă la Ploiești cu o mașină de ocazie, cheltuind astfel banii pe care îi avea asupra sa.
în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa în zona Halelor Centrale, inculpatul a observat partea vătămată, așteptând la rând în fața patiseriei Complex M., având în mână o bancnotă de 50.000 lei. S-a apropiat de victimă din sens invers și i-a smuls bancnota arătată după care a luat-o la fugă, fiind reținut în imediata apropiere a locului faptei de lucrători de poliție civili care supravegheau zona respectivă sesizați de atenția deosebită acordată părții vătămate de către inculpat.
înainte de a fi prins, inculpatul a aruncat bancnota sustrasă, fiind recuperată și restituită părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă arătând că a acționat doar asupra bancnotei de 50.000 lei în vederea sustragerii sale, fără a fi exercitat în acest scop violențe împotriva părții vătămate, corespunzător laturii obiective a infracțiunii prevăzute în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
Contrar solicitării amintite fapta ilicită a fost reținută prin rechizitoriu ca infracțiune de tâlhărie cu motivarea că deși aparent a acționat asupra lucrului, în realitate, comportamentul inculpatului a reprezentat o modalitate violentă de apropiere corespunzător dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
în acord cu împrejurările de fapt invocate în apărare de către inculpat la care s-a adăugat și aceea că partea vătămată a realizat cele întâmplate după consumarea sustragerii în timp ce autorul acesteia se îndepărta în fugă de locul faptei, instanța a schimbat încadrarea juridică în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., iar ulterior, constatându-se lipsa pericolului social concret de natură infracțională, a fost dispusă achitarea în baza art. 181C. pen., cu aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (cu consecința aplicării unei amenzi administrative în sumă de 2.000.000 lei potrivit art. 91 C. pen.).
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 136 din 24 martie 2005, în apelul declarat de către procuror prin care se critică schimbarea încadrării juridice a faptei și soluția de achitare a inculpatului, a desființat sentința numai cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 181C. pen., constatând că fapta ilicită este infracțiune, și anume aceea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
S-au reținut cu semnificație de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., datele pozitive privind buna comportare anterioară, lipsa de antecedente penale, împrejurarea că inculpatul este încadrat în muncă precum și valoarea modică a sumei sustrase, făcându-se și aplicația art. 76 lit. c) C. pen., în legătură cu infracțiunea de furt calificat comisă de inculpat, texte în baza cărora a fost condamnat acesta la pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și următoarele C. pen.
Prin recursul de față parchetul reiterează critica de nelegalitate din apel privind schimbarea greșită a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în aceea de furt calificat, cu consecința casării sub acest aspect a ambelor hotărâri pronunțate în cauză în limitele cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Critica nu este întemeiată.
Elementul material al infracțiunii de tâlhărie are o structură complexă fiind alcătuit din elementul material al infracțiunii de furt, care constituie componenta principală, și elementul adiacent reprezentat de violență fizică sau psihică prin intermediul căreia autorul realizează însușirea bunului.
Prin acțiunea generică de "violență" înscrisă în textul încriminator se înțelege doar acea acțiune prin intermediul căreia se exercită o constrângere fizică sau psihică asupra unei persoane.
în speță, este stabilit prin procesul verbal de constatare, care se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, că s-a acționat doar asupra bancnotei de 50.000 lei în împrejurări de natură a exclude orice formă de violență, întrucât victima a realizat actul de deposedare ulterior săvârșirii acestuia în momentele în care inculpatul fugea de la locul faptei urmărit de polițiști în civil care supravegheau zona respectivă.
Ca atare, încadrarea juridică corectă a faptei ilicite comise de inculpat, este aceea de furt calificat, dată de instanțele anterioare, iar nu aceea de tâlhărie solicitată în apel/recurs de către procuror.
întrucât, examinând cauza din oficiu în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, în speță nu se constată existența altor cazuri de casare care să poată fi luate în discuție în temeiul art. 3859alin. (3) C. proc. pen., potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești se va respinge ca nefondat.
Motivul de recurs privind omisiunea deducerii reținerii în cauză a inculpatului nu justifică reformarea hotărârilor anterioare întrucât executarea pedepsei a fost suspendată nemotivat potrivit art. 81 și urm. C. pen., putând fi valorificat ulterior în baza art. 461 lit. d) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu privind asistența judiciară în recurs a inculpatului în sumă de 40 lei RON a rămas în sarcina statului apoi a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5385/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5382/2005. Penal → |
|---|
