ICCJ. Decizia nr. 5377/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 251 din 26 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău au fost condamnați inculpații:
1). C.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani prevăzut de art. 82 C. pen. și conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă reținerea pe timp de o zi, din 6 februarie 2004.
2). C.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 974 zile, din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 388 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Focșani.
în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă reținerea pe timp de o zi, din 6 februarie 2004.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.M. fierăstrăul mecanic și pânzele de bomfaier (corpuri delicte) care au servit la săvârșirea infracțiunii.
Soluționând și latura civilă a cauzei, instanța de fond i-a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 8.926.975 lei cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la acoperirea prejudiciului către partea civilă C.N.C.F. - C.F.R. București, sucursala Regională C.F. Galați.
Totodată, s-a luat act că S.N.I.F., sucursala Buzău nu s-a constituit parte civilă.
în fine, inculpații au fost obligați la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 400.000 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpatul C.M. s-a deplasat, în dimineața zilei de 5 februarie 2004, la orele 9,00, la stația de pompare S.P.P.12 Vadu Pașii în scopul de a tăia cu fierăstrăul mecanic țevi metalice. A rămas la locul respectiv, până în jurul orelor 20,30, de unde a tăiat mai multe bucăți de țeavă de variate dimensiuni, pe care le-a lăsat în același loc cu scopul de a reveni a doua zi împreună cu fratele său, coinculpatul C.A. pentru a le transporta în căruță la un centru de colectare a fierului vechi din municipiul Buzău.
Conform înțelegerii avute, a doua zi pe 6 februarie 2004, cei doi inculpați, folosind căruța martorei L.I. (soacra inculpatului C.M.) s-au deplasat la aceeași stație de pompare și au încărcat în căruță țevile tăiate cu o zi înainte, precum și instrumentele folosite la tăiat.
Pe drum spre Buzău, au observat lângă calea ferată din apropiere niște capete de coloană metalică pentru convorbire linie curentă și le-au urcat în atelaj.
La scurt timp, în raza localității Vadul Pașii inculpații au fost opriți de organele de poliție care au găsit în căruță atât țevile, cât și capetele metalice sustrase.
Prin fapta lor, inculpații au cauzat un prejudiciu S.N.I.F. SA, sucursala Buzău în sumă de 7.197.120 lei, iar Societății T. SA o pagubă în valoare de 8.926.975 lei, valoarea sa totală ridicându-se la suma de 16.124.095 lei
împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, precum și inculpații C.A. și C.M.
Parchetul a criticat sentința ca fiind nelegală în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M. arătând că în mod greșit s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condițiile art. 81 C. pen., după ce au fost reținute circumstanțele atenuante personale prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. A solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen.
Apelantul inculpat C.M. și-a retras apelul, în ședința din 18 martie 2005, iar apelantul inculpat C.A. deși a declarat apel, nu s-a mai prezentat pentru a și-l motiva în fața instanței de control judiciar.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 125 din 18 martie 2005, a admis apelul Parchetului de pe Tribunalul Buzău, a desființat în parte, în latură penală sentința penală, nr. 251 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Buzău, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M., în sensul că reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
A dispus, în baza art. 861C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 3 ani conform art. 862C. pen., la care a adăugat cuantumul pedepsei, deci termenul de încercare va fi de 5 ani, conform art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului să respecte măsurile prevăzute de art. 863lit. a) - c) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
A atras atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864C. pen.
A înlăturat dispozițiile art. 81 și următoarele C. pen.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.M.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.A. și i-a obligat pe aceștia la câte 800.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
A mai dispus ca prezenta decizie să se comunice după rămânerea definitivă, S.R.S. din cadrul Tribunalului Buzău.
Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, inculpații, în termen legal, au declarat recurs fără a-l motiva în scris.
Deși în cauză s-au acordat 2 termene de judecată în vederea asigurării apărării pentru recurenții inculpați, care au trimis pe rând cereri în acest sens, la dosar, aceștia nu s-au mai prezentat pentru a-și susține în fața instanței apărările. Prin urmare li s-a asigurat asistență juridică din oficiu, în persoana domnului avocat I.F.
La termenul din 23 septembrie 2005, constatându-se cauza în stare de judecată, înalta Curte a acordat cuvântul în susținerea recursurilor promovate.
în ce privește recursul declarat de inculpatul C.M., înalta Curte, constatând că acesta, la termenul din 18 martie 2005, și-a retras apelul în față instanței de control judiciar și, de asemenea, că în apelul admis în favoarea parchetului nu a fost vizat acest inculpat neînrăutățindu-i-se acestuia situația și deci, conform art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., recursul formulat este inadmisibil.
Totodată, înalta Curte constată că recursul declarat e inculpatul C.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând hotărârile pronunțate în cauză, respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3851alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, întemeiată pe probele existente la dosar, din coroborarea cărora rezultă că inculpații, în mod indubitabil, se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
în ceea ce privește critica inculpatului C.A. referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, înalta Curte constată că, în speță, instanța de control judiciar a apreciat corect cuantumul pedepsei aplicate, atunci când a dispus diminuarea acesteia la 2 ani închisoare cu aplicarea 861 C. pen., fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul preventiv și educativ al acesteia.
Se constată, de asemenea că, în mod justificat, instanța de control judiciar a corectat nelegalitatea sentinței de fond și a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și înlocuirea acesteia cu dispozițiile art. 861C. pen., respectiv a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în favoarea inculpatului C.A.
Ca urmare, o reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate nu se justifică atâta timp cât au fost avute în vedere și evaluate corect de instanța de control judiciar, pericolul social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a săvârșit aceasta, dar și persoana inculpatului, aflat la primul conflict cu legea penală, cu o conduită corespunzătoare pe parcursul procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului C.A., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și ca inadmisibil recursul inculpatului C.M., în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5381/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5374/2005. Penal → |
|---|
