ICCJ. Decizia nr. 545/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 545/2005
Dosar nr. 7388/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 179 din 28 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, inculpatul V.S. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a dispus în temeiul art. 65 C. pen., interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani şi s-au aplicat în cauză prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat cuţitul – corp delict folosit la săvârşirea faptei, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv.
Instanţa a reţinut că la data de 17 martie 2004, inculpatul, împreună cu martorul P.N., s-au întâlnit la un bar din satul Preajba comuna Teslui, jud. Olt, cu partea vătămată S.M., precum şi cu martorii C.F. şi P.I.
După ce au consumat băuturi alcoolice, cei cinci s-au urcat în autoturismul condus de P.N., oprindu-se la un alt bar, unde de asemenea au continuat să consume băuturi alcoolice.
Mergând la un al treilea local situat în satul Bundrea, între P.N. şi partea vătămată S.M. au avut loc discuţii contradictorii, împrejurări în care partea vătămată l-a lovit cu palma pe P.N., acesta căzând.
În continuarea derulării faptelor, instanţa a reţinut că P.N. s-a ridicat, a luat din autoturismul său un cuţit, şi a invitat-o pe partea vătămată în stradă, pentru a-şi măsura forţele.
Întrucât partea vătămată a refuzat invitaţia, P.N. a aruncat cuţitul lângă gardul din apropierea porţii de acces, în curtea localului.
Între inculpat şi partea vătămată a avut loc un incident, aceştia îmbrâncindu-se reciproc, împrejurări în care inculpatul a luat cuţitul de lângă gard, unde fusese aruncat de P.N. şi a lovit pe partea vătămată S.M. în zona spatelui, acesta căzând lângă masă, plin de sânge.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul din municipiul Caracal, unde a rămas internată până la 15 aprilie 2004.
Potrivit certificatului medico-legal, victimei i s-au produs leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 35-40 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa victimei.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului s-a stabilit pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, declaraţiile martorilor aflaţi la faţa locului, procesul verbal de cercetare a locului faptei, precum şi actele medicale.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, gradul de pericol social al acesteia, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, necăsătorit, a recunoscut şi regretat sincer faptele.
Instanţa a constatat că se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţele prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei închisorii sub limita specială.
Împotriva sentinţei penale nr. 179/2004 a Tribunalului Olt, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă această instanţă, cât şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat sentinţa pentru netemeinicie, susţinându-se că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii comise, lipsa oricărei culpe a victimei în producerea accidentului, gravitatea şi intensitatea oricărei leziuni cauzate victimei, se impunea un tratament sancţionator mai ferm, fără a se acorda circumstanţe atenuante.
În apelul său, inculpatul a criticat sentinţa tot pentru motive de netemeinicie, dar a susţinut că se putea acorda o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante personale, în sensul reducerii mai accentuate a pedepsei.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 533 din 29 noiembrie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi V.S.
A motivat instanţa de apel că faţă de pericolul social al faptei, de comportarea bună a inculpatului anterior săvârşirii faptei şi de conduita sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.S.
Parchetul a criticat hotărârile pronunţate pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului şi a solicitat majorarea acesteia.
Inculpatul prin recursul declarat a solicitat a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute cu consecinţa reducerii pedepsei.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
În raport de probatoriul administrat situaţia de fapt reţinută de instanţă este corectă, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Cu privire la cuantumul pedepsei, se constată că nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat, instanţele au făcut o justă individualizare prin respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de circumstanţele aparţinând faptei cât şi cele ale făptuitorului.
Se constată astfel că, pedeapsa de 4 ani închisoare corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de parchet şi inculpat.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 17 martie 2004 la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul V.S., împotriva deciziei penale nr. 533 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 martie 2004 la 25 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2005. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 546/2005. Penal. Art. 20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
