ICCJ. Decizia nr. 549/2005. Penal. Art.215 alin2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 549/2005
Dosar nr. 3982/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180, pronunţată la 22 septembrie 2003 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de înşelăciune comisă de inculpatul L.O. din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de înşelăciune calificată prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a dispus condamnarea inculpatului L.O. pentru comiterea infracţiunilor:
- de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare;
- de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat că cele două infracţiuni au fost comise în modalitatea concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., între ele precum şi în infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1748 din 23 decembrie 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, la pedepsele de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării şi 3 luni închisoare pedeapsă graţiată prin Legea nr. 137/1997 şi în consecinţă s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, iar în temeiul art. 34 lit. b) şi art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe o durată de 4 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare.
Conform art. 863 C. pen., condamnatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată pe trimestru S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
c) să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., s-a constatat că acesta a fost arestat în perioada 12 februarie – 19 martie 2002 şi s-a dispus anularea centralizatoarelor cu facturi fictive.
Tribunalul a admis în parte acţiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., obligând inculpatul la plata sumei de 725.420.500 lei despăgubiri civile, respingându-se pretenţiile privind comisionul bancar şi penalităţile cu menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanţa din 25 martie 2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin OG nr. 9 din 29 ianuarie 1998, aprobată prin Legea nr. 175 din 2 octombrie 1998 şi OG nr. 32/1999 a fost instituit sistemul de plată, pe bază de cupoane acordate gratuit agricultorilor, în vederea procurării de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole.
Prin Legea nr. 175/1998 şi HG nr. 103/1999 s-au stabilit bunurile şi serviciile care puteau fi achitate pe baza cupoanelor pentru agricultori, respectiv: seminţe certificate, inclusiv cartofi, material de plantat pomicol şi viticol certificat, îngrăşăminte chimic, pesticide, motorină, furaje combinate, medicamente pentru combaterea bolilor parazite şi de reproducţie la animale, lucrări mecanice de arat, grăpat, discuit, semănat, de întreţinere a culturilor şi de recoltat, inclusiv a celor efectuate pe păşuni şi fâneţe.
Sumele necesare pentru plata pe bază de cupoane, a bunurilor şi serviciilor, au fost prevăzute distinct în bugetul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, înainte de distribuirea cupoanelor.
În vederea decontării către furnizori, a cupoanelor acordate gratuit agricultorilor, între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi B.A. SA s-a încheiat o convenţie, care a reglementat obligaţiile reciproce ale celor două instituţii.
Prin această convenţie s-a stabilit că decontarea cupoanelor către furnizori se va face de către băncile comerciale pe baza unui comision calculat asupra valorii unui cupon.
Prin note de negociere s-a stabilit valoarea nominală a cupoanelor, la sumele de 150.000 lei, 75.000 lei şi 83.800 lei, în funcţie de perioada campaniilor agricole (primăvară, vară, toamnă) în anul 1998, 175.000 lei pentru anul 1999 şi respectiv 100.000 lei în anul 2000.
În baza acestei convenţii şi a instrucţiunilor trimise de B.A. SA, la sucursalele judeţene, furnizorii care primeau cupoane pentru bunurile livrate şi serviciile prestate, trebuiau să le depună la unităţile teritoriale ale băncii, însoţite de un centralizator al facturilor emise şi a cupoanelor primite. La primirea cupoanelor spre decontare, banca avea, potrivit aceloraşi instrucţiuni, obligaţia de a verifica autenticitatea fiecărui cupon şi dacă bunurile cumpărate şi serviciile prestate se încadrează în categoriile celor stabilite a se achita pe bază de cupoane, de a plăti furnizorilor contravaloarea facturilor şi de a solicita, în ziua de luni a fiecărei săptămâni, Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei contravaloarea cupoanelor primite în săptămâna precedentă.
Folosirea în practică a acestui sistem de cupoane pentru agricultori, a scos în evidenţă faptul că ţăranii, beneficiari ai cupoanelor au preferat în majoritate, să vândă imediat, pe piaţă liberă, cupoanele primite gratuit, sub valoarea lor nominală, pentru a-şi procura direct, cu banii obţinuţi, bunurile şi serviciile necesare lucrărilor agricole.
De acest lucru a profitat inculpatul L.O., care în calitate de administrator de societăţi comerciale, ce puteau, conform obiectului de activitate, să primească cupoane pentru bunurile livrate şi serviciile prestate, în scopul obţinerii de foloase materiale, a achiziţionat cupoane agricole, de pe piaţa liberă, fie direct de la beneficiari, fie de la diverşi intermediari, la preţuri inferioare valorii nominale şi apoi, pentru a obţine decontarea cupoanelor la valoarea nominală, le-au depus la bănci, însoţite de centralizatoare de facturi fictive de livrare de bunuri (îngrăşăminte chimice, pesticide ş.a.).
Cupoanele agricole au fost achiziţionate la început, din banii firmei, iar apoi, din creditele obţinute de la bănci, în baza contractelor de cesionare, cu titlu de gaj, în favoarea băncii, a sumelor de încasat pentru cupoanele depuse.
Activităţile materiale realizate de inculpatul L.O., au constat în următoarele:
Începând din data de 28 august 1997, inculpatul a devenit asociat unic şi administrator al SC G. SRL Baia Sprie, iar din data de 4 mai 1999 a dobândit aceleaşi calităţi şi în cadrul SC P. SRL Bistriţa.
În cursul anului 1998, inculpatul a achiziţionat de pe piaţa liberă, de la diverşi intermediari, un număr de 58.409 cupoane agricole, la preţuri inferioare valorilor nominale de 150.000 lei şi 83.800 lei.
În scopul obţinerii unui profit constând în diferenţa dintre valoarea de achiziţionare şi valoarea nominală a cupoanelor, inculpatul a întocmit în perioada iunie – decembrie 1998, un număr de 48 centralizatoare, în care a înscris numere şi serii de facturi fictive, produsele livrate şi valoarea acestora, din care rezultă că ar fi livrat producătorilor agricoli cantitatea de 1.376.054 kg îngrăşăminte chimice, deşi în realitate nu a livrat nici o cantitate.
Cele 58.409 cupoane, împreună cu centralizatoarele de facturi fictive, au fost depuse de inculpat la filiala Năsăud a B.A.
După primirea şi verificarea documentelor depuse, sub aspectul autenticităţii cupoanelor şi a încadrării în Legea nr. 175/1998, a bunurilor livrate conform facturilor, banca a întocmit situaţii ale cupoanelor depuse spre decontare pe care le-a înaintat, prin intermediul băncii centrale, la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, solicitând sumele necesare.
Prezentând drept garanţie cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite în valoare totală de 6.376.495.000 lei.
Pe baza centralizatoarelor cu facturi fictive de livrare, B.A. SA a alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 6.376.495.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 58.409 cupoane agricole.
Inculpatul nu a înregistrat, în contabilitatea proprie, operaţiunile economice privind achiziţionarea şi decontarea cupoanelor agricole, precum şi veniturile şi cheltuielile rezultate din aceste operaţiuni, nedepunând la organele fiscale declaraţiile privind impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.
În anul 1999, prin aceeaşi societate (SC G. SRL Baia Sprie) şi acelaşi procedeu, inculpatul a solicitat şi obţinut decontarea a 39.931 cupoane agricole, în valoare de 6.987.925.000 lei (achiziţionate la preţuri inferioare valorii nominale) din care 17.062 cupoane în valoare de 2.985.850.000 lei, prin filiala Năsăud a B.A., iar 22.869 cupoane, în valoare de 4.002.075.000 lei, prin filiala Năsăud a B.C.R.
Pentru a reuşi decontarea acestor cupoane, inculpatul a întocmit şi depus la filialele Năsăud ale B.A. şi B.C.R., un număr de 12 şi respectiv 34 centralizatoare de facturi fictive de livrare de îngrăşăminte chimice.
În baza situaţiilor cupoanelor agricole depuse spre decontare şi înaintate băncilor centrale, acestea au alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 6.987.925.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 39.931 cupoane agricole.
Prezentând drept garanţie cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite bancare în valoare totală de 5.827.432.500 lei.
Operaţiunile privind achiziţionarea şi decontarea cupoanelor precum şi cele privind veniturile obţinute şi cheltuielile ocazionate de aceste operaţiuni, nu au fost înregistrate în contabilitatea proprie.
Tot în anul 1999, dar de data aceasta prin SC P. SRL Bistriţa, folosind aceleaşi procedee, inculpatul a solicitat şi obţinut decontarea a 28.690 cupoane agricole, la valoarea nominală de 5.020.750.000 lei, pe care le-a achiziţionat, de asemenea la preţuri inferioare valorii nominale.
Din acestea, un număr de 22.432 cupoane în valoare de 3.925.600.000 lei însoţite de 32 centralizatoare de facturi fictive de livrare le-a depus la filiala B.C.R. Năsăud, iar 4 centralizatoare de facturi fictive de livrare, le-a depus la filiala Năsăud a B.A.
În baza situaţiilor cupoanelor agricole înaintate băncilor centrale, acestea au alimentat contul de disponibil al firmei inculpatului, cu suma de 5.020.750.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 28.690 cupoane agricole.
Prezentând drept garanţie cupoanele agricole, firma inculpatului a beneficiat de credite bancare în sumă totală de 4.327.877.500 lei.
Inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea SC P. SRL Bistriţa operaţiunile economice cu privire la achiziţionarea şi decontarea cupoanelor agricole precum şi cele referitoare la veniturile obţinute şi cheltuielile ocazionate de aceste operaţiuni.
Din examinarea situaţiei de fapt prezentate rezultă că prin activităţile materiale desfăşurate, inculpatul a indus în eroare băncile, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că ar fi livrat bunuri producătorilor agricoli în schimbul cupoanelor şi întocmirea în fals de centralizatoare cu facturi fictive, determinând plata de către bănci a contravalorii cupoanelor.
La rândul lor, băncile au indus în eroare Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei care, pe baza deconturilor justificative transmise de bănci, a virat sumele reprezentând valoarea nominală a cupoanelor.
A concluzionat instanţa că, subiectul pasiv al acţiunii de inducere în eroare este Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, deoarece acesta a luat o dispoziţie păgubitoare pentru patrimoniul său, prin virarea din bugetul distinct, a sumelor reprezentând valoarea nominală a cupoanelor.
Inculpatul a desfăşurat activităţi speculative, urmărind obţinerea unui profit. În acest scop a investit sume de bani în achiziţionarea de cupoane agricole, la preţuri inferioare valorii nominale şi apoi, prin fraudă, a obţinut decontarea cupoanelor la valoarea nominală.
Tribunalul a apreciat că sumele care pot fi reţinute cu titlu de pagube şi de care inculpatul trebuie făcut răspunzător, sunt cele reprezentând profitul brut (comisionul total), ce constă în diferenţa dintre sumele investite în achiziţionarea cupoanelor şi cele obţinute prin decontarea lor.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuată în cursul judecăţii, rezultă că, inculpatul L.O. a investit în achiziţionarea cupoanelor sumele de 6.011.412.500 lei în anul 1998 şi 11.631.259.500 lei, în anul 1999 şi a obţinut, prin decontarea lor, sumele de 6.376.495.000 lei în anul 1998 şi 12.008.675.000 lei în anul 1999.
Profitul brut (comisionul total) obţinut prin diferenţa dintre sumele investite şi cele obţinute prin decontarea cupoanelor este de 725.420.500 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul cauzat de inculpat.
A concluzionat instanţa că, fapta inculpatului L.O., de a fi indus în eroare, prin folosirea unor acte false, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, determinând virarea în contul firmei sale, a sumelor reprezentând valoarea nominală a cupoanelor agricole decontate şi cauzând astfel un prejudiciu de 725.420.500 lei, constând în profitul brut (comisionul total) obţinut prin diferenţa dintre sumele investite în achiziţionarea cupoanelor şi cele obţinute prin decontarea lor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune calificată, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În considerarea acestei încadrări juridice, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitor faptei de înşelăciune, întrucât consecinţele faptei nu pot fi calificate ca deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen., având în vedere OUG nr. 207/2000.
Pentru fapta inculpatului L.O., de a întocmi centralizatoarele cu facturi fictive de livrare de bunuri, în schimbul cupoanelor şi de a folosi aceste acte în scopul obţinerii decontării lor, s-a reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, inculpatul şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei, Pădurilor şi Apelor.
În apelul parchetului s-a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă privativă de libertate cu deducerea perioadei executate.
Apoi, cu prilejul contopirii pedepselor, această operaţiune trebuie să vizeze doar pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pe de altă parte, dispunând executarea pedepsei rezultante cu suspendare sub supraveghere, în mod eronat tribunalul nu a dispus ca inculpatul să se supună şi măsurii de supraveghere, prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. d) C. pen.
În motivarea apelului parchetului a arătat că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, deoarece prejudiciul cauzat este de 18.385.170.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole sumă de care a beneficiat inculpatul şi pe care a obţinut-o nelegal, deoarece nu avea calitatea de furnizor de materiale şi servicii.
Raportat la natura faptelor comise şi prejudiciul cauzat care nu a fost recuperat, la faptul că inculpatul a mai comis şi alte fapte se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate.
Inculpatul L.O. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi printr-o nouă judecată să se dispună achitarea sa cu privire la infracţiunea de înşelăciune, exonerarea de la plata despăgubirilor civile, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de fals şi înscrisuri sub semnătură privată cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Inculpatul a mai solicitat ridicarea sechestrului penal instituit prin ordonanţa din 25 martie 2002, cu privire la imobilele casă şi anexe gospodăreşti întrucât printr-o hotărâre definitivă s-a dispus în acest sens.
În motivarea apelului inculpatului s-a arătat că acesta nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În apelul părţii civile Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 65.804.212.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole, comisioane bancare de decontare şi penalităţi calculate până la 31 martie 2003 şi în continuare de la această dată până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea apelului partea civilă a arătat că prejudicierea de către inculpat a bugetului de stat s-a făcut în detrimentul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în al cărui buget au fost incluse sumele necesare instituirii sistemului de cupoane pentru agricultori.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 123 din 13 aprilie 2004 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi inculpatul L.O., dispunând desfiinţarea sentinţei atacate cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 863 C. pen. şi a măsurii asigurătorii a sechestrului.
A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună şi măsurii de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanţa din 25 martie 2002 a I.P.J. Bistriţa Năsăud cu privire la imobilele, casă şi anexe gospodăreşti, înscrise în C.F. nr. 533 B cu nr. top 232 şi 233. S-a menţinut sechestru asigurător asupra autoturismului.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.
A motivat instanţa de apel că în baza probelor administrate în cauză s-a stabilit o corectă stare de fapt dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză valoarea totală a cupoanelor agricole a fost de 18.385.170.000 lei, inculpatul achitând pentru achiziţionarea acestora suma de 17.642.672.000 lei. Din comisionul brut în valoare de 725.420.500 lei, inculpatul a plătit comisioane şi dobânzi bancare în valoare de 637.220.500 lei, obţinând un profit net de 88.200.000 lei.
În aceste condiţii în sarcina inculpatului se poate reţine cel mult un prejudiciu de 725.420.500 lei egal cu valoarea comisionului brut obţinut.
Solicitarea parchetului de menţinere a încadrării juridice din rechizitoriu pe motiv că prejudiciul cauzat este de 18.385.170.000 lei, reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole, nu poate fi primită deoarece inculpatul desfăşurând activităţi speculative, a urmărit obţinerea unui profit.
În acest scop a investit sume de bani achiziţionând cupoane pentru agricultori sub valoarea lor nominală pe care apoi le-a decontat fraudulos la valoarea lor nominală. Ori, în orice activitate speculativă, ceea ce speculează este ţinut să restituie beneficiul realizat, nu şi sumele investite.
Mai mult, conform art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), inducerea în eroare trebuie făcută cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust cu condiţia producerii unei pagube. În aceste condiţii nu se poate susţine că folosul material injust urmărit de inculpat a fost valoarea cupoanelor agricole, ci diferenţa dintre aceasta şi valoarea de achiziţie.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, scopul urmărit de guvern prin sistemul de atribuire a cupoanelor a fost atins în final, banii rezultaţi din vânzarea acestora fiind folosite de beneficiarii cupoanelor, pentru procurarea directă a bunurilor şi serviciilor necesare lucrărilor agricole.
În plus, vânzarea cupoanelor de către beneficiarii acestora a fost determinată de sistemul greoi şi birocratic de decontare şi mai ales de perioada scurtă de valabilitate a acestora cauzată de emiterea şi distribuirea cu întârziere.
A reţine în sarcina inculpatului drept prejudiciu întreaga sumă decontată, ar însemna ca acesta să facă o plată dublă a fiecărui cupon achiziţionat şi decontat, respectiv, o dată beneficiarului acestuia şi a doua oară părţii civile. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al parchetului şi părţii civile, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză a statului.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia fiind pe deplin justificată.
Tribunalul a apreciat în mod just, că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, făcând aplicarea art. 861 şi următoarele C. pen. Astfel, inculpatul a avut o atitudine sinceră şi de regret pe parcursul procesului penal şi nu are antecedente penale.
Pe de altă parte, chiar dacă prejudiciul reţinut este relativ mare, este de remarcat că urmare a plăţii comisioanelor şi dobânzilor bancare în valoare de 637.220.500 lei profitul net rămas inculpatului a fost de numai 88.200.000 lei.
Mai mult, vânzarea-cumpărarea cupoanelor agricole în perioada arătată (pieţe, târguri, locuri publice) ca un fenomen generalizat a creat impresia unei activităţi legale sau aproape de limita legalităţii, motiv pentru care pericolul social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului nu impune executarea pedepsei în regim de detenţie.
Susţinerea parchetului în sensul că tribunalul a contopit şi pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1748/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca este neîntemeiată câtă vreme în considerentele şi dispozitivul hotărârii se face menţiunea graţierii ei, conform Legii nr. 137/1997 şi anulării suspendării pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin aceiaşi sentinţă.
Apelul parchetului este fondat în ce priveşte neluarea măsurii de supraveghere, prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv obligarea inculpatului de a comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă, întrucât aceste dispoziţii sunt imperative prin folosirea sintagmei „condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere".
Solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru infracţiunea de înşelăciune pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv nu există inducerea în eroare şi prejudiciu, este nefondată, întrucât pe de o parte inducerea în eroare nu se localizează la nivelul băncilor, ci la nivelul întregii operaţiuni prin care Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a fost indus în eroare prin întocmirea documentaţiilor false, iar pe de altă parte existentă şi cuantumul prejudiciului a fost constatată inclusiv, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Apelul inculpatului este fondat în ce priveşte ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanţa I.P.J. Bistriţa-Năsăud din 25 martie 2002, cu privire la imobilele casă şi anexe, sentinţa penală nr. 84/2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud rămasă definitivă s-a anulat în parte procesul-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii constatându-se că bunurile amintite nu sunt proprietatea inculpatului.
Latura civilă a cauzei a fost în mod legal şi temeinic soluţionată prin obligarea inculpatului la plata sumei de 725.420.500 lei, tribunalul a apreciat în mod corect că inculpatul nu poate fi obligat la plata sumei reprezentând contravaloarea cupoanelor decontate, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a investit sume de bani pentru achiziţionarea acestora, iar banii plătiţi beneficiarilor de cupoane au fost folosiţi de către aceştia tocmai pentru procurarea de bunuri şi servicii necesare lucrărilor agricole, neexistând temei legal pentru ca inculpatul să fie obligat să-i achite încă o dată statului.
Mai mult, acceptarea unei asemenea cereri ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a statului, ceea ce este de neconceput.
Acordarea comisionului bancar de decontare şi a penalităţilor este nejustificată întrucât, pe de o parte, comisionul a fost prevăzut în convenţiile încheiate de partea civilă cu băncile pentru derularea activităţii de decontare, anterior distribuirii cupoanelor, nefiind determinate de activitatea infracţională a inculpatului, iar pe de altă parte, dispoziţiile legale invocate pentru plata penalităţilor nu pot constitui temei legal pentru obligarea inculpatului întrucât ele se referă la cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, reprezentând impozite şi taxe reprezentând resurse financiare publice. Ori, domeniul de aplicare ala cestor majorări de întârziere nu poate fi extins şi la pagubele cauzate prin infracţiuni. De altfel, toate actele normative invocate sunt în prezent abrogate.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Parchetul a criticat hotărârile pronunţate pentru nelegalitate în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat şi netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate acestuia.
S-a solicitat să se reţină la infracţiunea de înşelăciune şi alin. (5) întrucât prejudiciul cauzat părţii civile a fost de 18.384.171.000 lei şi nu 725.420.500 lei cât au reţinut instanţele.
S-a mai solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute şi dispoziţia de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, urmând a stabili ca inculpatul să execute pedeapsa în detenţie.
Partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 65.804.212.000 lei, care reprezintă paguba reală cauzată statului, plus penalităţile de întârziere începând cu 31 martie 2003 la zi până la achitarea integrală a debitului.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate se constată că nu sunt fondate.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet şi just apreciate, paguba cauzată părţii civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în sumă de 725.420.500 lei a fost corect stabilită, iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză valoarea totală a cupoanelor agricole a fost de 18.385.170.000 lei, iar inculpatul a plătit pentru achiziţionarea acestora suma de 17.642.672.000 lei.
Pentru achiziţionarea cupoanelor agricole, inculpatul a investit sume de bani, cumpărându-le sub valoarea lor nominală, pe care apoi le-a decontat fraudulos la valoarea lor nominală.
Corect nu au fost acceptate punctele de vedere ale parchetului şi părţii civile de a se lua în calcul la stabilirea prejudiciului şi sumele investite de inculpat. Folosul injust urmărit de inculpat a fost diferenţa dintre valoarea nominală a cupoanelor agricole şi valoarea de achiziţie a acestora.
În raport de cele reţinute recursul declarat de partea civilă nu este fondat.
De asemenea nici motivul de recurs al parchetului cu privire la încadrarea juridică a faptei de înşelăciune cu reţinerea unui prejudiciu de 18.384.171.000 lei, nu este întemeiat.
Referitor la individualizarea pedepselor, au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptelor, ţinându-se seama de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, de scopul urmărit de inculpat, de urmările produse, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.
Atât reţinerea de circumstanţe atenuante cât şi modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., corespund unor individualizări proporţionale, fiind de natură să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă şi nu se justifică modificarea acestora.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva deciziei penale nr. 123 din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul L.O.
Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2005. Penal. Art. 20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 55/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
