ICCJ. Decizia nr. 5530/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 222 din 25 martie 2005 a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul L.R. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive cu începere de la 13 octombrie 2003 la zi.
Sub aspectul laturii civile, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.L.E. în nume personal și pentru minorul P.A.I. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:
- 50.000.000 lei vechi către partea civilă P.L.E., cu titlu de daune materiale;
- 50.000.000 lei vechi către aceeași parte civilă, cu titlu de daune morale;
- 800.000 lei vechi lunar pentru minorul P.A.I. începând cu data de 3 octombrie 2003 și până la majoratul acestuia;
- 100.000.000 lei vechi pentru minorul P.A.I. cu titlul de daune morale.
Totodată, s-a admis cererea de sechestru asigurator formulată de partea civilă P.L.E. și s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea recuperării prejudiciului și a fost confiscat ciocanul folosit la comiterea infracțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul și victima P.V.C. se cunoșteau de mai multă vreme întrucât acesta din urmă era căsătorit cu o nepoată de frate a inculpatului, respectiv partea civilă P.L.E.
Mai mult, cei doi obișnuiau să execute diverse lucrări în echipă, în ultima perioadă de timp au efectuat lucrări de tâmplărie la o cabană a martorului M.A.
La data de 30 septembrie 2003, inculpatul și victima au plecat de la cabană, inculpatul având asupra sa o plasă cu scule de tâmplărie (ciocan, cuie, fierăstrău), iar victima avea un fierăstrău mecanic.
După ce au ajuns în B-dul Muncii, din municipiul Cluj Napoca, victima și inculpatul s-au oprit la un bar unde au consumat fiecare câte 300 gr. rachiu și câte 3 halbe cu bere, după care s-au deplasat la barul G. situat în B-dul Muncii, chiar lângă blocul în care martorul M.A. are o garsonieră, martor cu care urmau să se întâlnească.
Până la sosirea martorului cei doi au mai consumat câte o bere și o cafea, la o tejghea situată în partea laterală a magazinului-bar.
La un moment dat între inculpat și victimă s-a declanșat o discuție întrucât victima a pornit fierăstrăul mecanic, fapt ce l-a deranjat pe inculpat, și profitând de împrejurarea că nu era nici o persoană prezentă, inculpatul i-a aplicat o puternică lovitură cu un ciocan în zona parietală dreapta. în urma acestei lovituri, victima a căzut la pământ, și-a pierdut cunoștința și deși a fost transportată la spital, în ziua următoare a fost supusă unei intervenții chirurgicale, dar cu toate acestea, la data de 3 octombrie 2003, a decedat.
S-a mai reținut, pe baza declarațiilor martorilor audiați, că agresiunea a fost comisă în intervalul 16,44 - 16,46, interval orar în care singura persoană care s-a aflat în prezența victimei a fost inculpatul.
Instanța de fond, cu o amplă motivare, a înlăturat apărarea formulată de inculpat, în sensul că agresiunea ar fi fost comisă de un rrom, înarmat cu o bâtă sau cu o rangă de fier în lungime de 3 m, cu care a lovit-o pe victimă în cap, într-o variantă, în timp ce se afla într-o căruță, într-o altă variantă în timp ce se afla lângă atelaj.
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 170/ A din 12 iulie 2005, a respins apelurile declarate de inculpatul L.R. și partea civilă P.L.E.
împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele de apel invocate, și anume că în cauză nu sunt probe certe și directe din care să rezulte vinovăția sa, impunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul este fondat, dar pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1. Instanța de fond și cea de apel, deși au făcut o analiză amănunțită a probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, și-au întemeiat hotărârile pronunțate pe mijloace de probă contradictorii și fără a fi verificate toate apărările formulate de inculpat, apărări care se impuneau în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina sa.
Mai mult, aprofundarea probatoriului se impunea întrucât în cauză nu s-a evidențiat un motiv, chiar aparent, al faptei și nici nu există probe directe care să-l încrimineze pe inculpat.
Astfel, între inculpat și victimă există o relație de prietenie, erau și rude prin alianță, efectuau lucrări în construcții în echipă și consumau băuturi alcoolice împreună, iar în momentul imediat următor lovirii victimei, inculpatul i-a acordat primul ajutor, situație confirmată de toți martorii prezenți la locul faptei.
2. Martorii audiați în cauză au relatat situații de fapt diferite, din depozițiile acestora neputând fi desprinsă o concluzie certă.
Pe de o parte, martorii S.S., medic la Unitatea de primire-urgență a Spitalului clinic adulți din Cluj Napoca și G.A. asistent medical au confirmat că victima le-a spus că a fost lovită de un cunoscut cu pumnul în cap și că aceasta era conștientă și cooperantă.
Pe de altă parte martorii A.M., J.D.G., S.F., P.O., M.A. și B.I. au relatat că știu de la alte persoane că victima ar fi fost lovită în cap de niște cetățeni de etnie rromă, unii dintre aceștia observând în apropiere căruța cu persoane îmbrăcate în negru, așa cum le-a descris și inculpatul în declarațiile date.
Este adevărat că în faza de urmărire penală s-a efectuat o investigație în zona unde s-a comis infracțiunea de omor (fiind ascultate circa 100 de persoane conform procesului verbal întocmit de organele de cercetare penală) pentru a se stabili dacă la data de 30 septembrie 2003, între orele 16,30 - 17,00, se confirmă prezența în zona barului SC C. a unor rromi sau căruțe ce transportau rromi, dar nici una din persoanele audiate nu a confirmat o asemenea prezență.
Acest proces verbal nu cuprinde numele persoanelor cu care s-a discutat și este infirmat de martorul B.I. care a relatat polițiștilor ce a aflat, inclusiv despre prezența unor rromi în zonă și ceea ce i-a comunicat unul dintre copiii care se aflau în apropierea locului crimei și anume că victima a fost lovită cu un corp contondent dintr-o căruță cu un fier sau un lemn, împrejurări care nu au fost consemnate de lucrătorii de poliție.
între declarațiile martorilor A.M.M. și A.M. există contradicții care trebuiau elucidate. Astfel, prima martoră susține că A.M. i-a spus că victima a fost lovită în cap de un țigan, în timp ce A.M. a negat că ar fi făcut o asemenea afirmație.
în condițiile în care declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu au fost audiați martori direcți, identificabili se impune următoarele:
a) Reaudierea martorului J.D.G. pentru a da detalii cu privire la copiii care ar fi fost prezenți la locul faptei în momentul critic, în special identificarea minorului care a afirmat că a văzut trei țigani și a avut o discuție cu un copil rrom, menționând că "ăla al vostru, cu mustață l-a lovit".
b) Reaudierea martorei P.O. (care s-a aflat în prezența inculpatului și victimei cu puțin înainte de a avea loc agresiunea) pentru a fi identificați și audiați locatarii blocului în care martora este îngrijitoare și de la care martora pretinde că a aflat că victima ar fi fost lovită de un țigan.
c) Efectuarea unei noi investigații pentru identificarea unor posibili martori oculari, întrucât agresiunea s-a produs la o oră de maximă circulație, într-o zonă intens locuită și în care se aflau puncte comerciale și un bar. Consemnările care se vor face urmează a cuprinde numele și adresa persoanelor cu care s-a discutat precum și afirmațiile exacte ale acestora pentru a se evita ulterior o contestare a acestor verificări.
d) Efectuarea unei confruntări între martorii A.M. și A.M.M., pentru a se stabili dacă A.M. a afirmat că un rrom a lovit victima în cap.
3. Inculpatul s-a apărat constant că nu el este autorul infracțiunii de omor a cărei victimă a fost P.V.C. și în mai multe declarații a indicat numele unor persoane care pot da indicii semnificative cu privire la adevăratul autor al crimei.
Astfel, inculpatul a făcut referire la numitul L.G., deținut în Penitenciarul Cluj-Napoca, care i-ar fi spus că știe cine l-a ucis pe P.V.C.
La dosar a fost depusă o scrisoare, având ca expeditor pe A.V. adresată inculpatului, la data de 7 septembrie 2004, scrisoare din care rezultă că un anume L.F. (deținut în Penitenciarul Gherla) ar putea fi posibil autor.
Pentru verificarea apărării inculpatului se impun:
a) Identificarea expeditorului A.V., a numitului L.F. și a numitului D.I. (nume menționat pe un bilet atașat scrisorii).
b) Audierea acestora cu privire la prezența celor arătați la locul faptei, și cu privire la autorul agresiunii din data de 30 septembrie 2003.
4. Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea lui P.V.C. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, prin lovire cu un corp dur, posibil ciocan. Același raport însă mai concluzionează că lovirea craniului cu un obiect contondent de dimensiunea unei prăjini de aproximativ 3,5 m (așa cum susține inculpatul) este puțin probabilă, aceasta neputând fi exclusă.
Stabilirea cu exactitate a obiectului folosit pentru lovirea victimei este esențială, în raport de aceasta putându-se ajunge la concluzia dacă inculpatul a putut fi autorul loviturii, în cazul în care a fost folosit un ciocan (obiect aflat în posesia inculpatului) sau o altă persoană, în cazul în care lovitura letală a fost aplicată cu o prăjină sau alt corp contondent.
Tot sub acest aspect este de menționat că instanțele de fond și de apel nu s-au preocupat să verifice dacă, pe lângă lovitura în cap recepționată au existat și factori externi favorizatori și producerii decesului victimei.
Astfel, din declarațiile martorilor S.S. și G.A. rezultă că în momentul internării, victima era conștientă, într-o stare bună, iar martorul T.S. menționează în declarația dată că a fost asigurat de un medic că victima își va reveni după aplicarea unui tratament care îi va înlătura starea de ebrietate, motiv pentru care a condus victima la secția de poliție pentru a fi cercetată în legătură cu o presupusă infracțiune de distrugere.
Printre obiectele stabilite expertizei medico-legale nu s-a regăsit și întrebarea dacă decesul victimei a putut fi cauzată și de întreruperea tratamentului medical, de externarea victimei, de deplasarea ei la sediul poliției și ținerii acesteia până a doua zi dimineața, când datorită agravării stării de sănătate a fost readusă în comă la spital.
Pentru elucidarea acestor aspecte se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale care să răspundă la următoarele întrebări:
a) Dacă lovitura în cap aplicată victimei a fost produsă de un ciocan sau alt corp contondent, inclusiv de una din sculele de tâmplărie aflate în posesia inculpatului sau de o prăjină, bucată de lemn sau metal.
b) De la ce distanță a fost aplicată lovitura și din ce poziție (din lateral, de sus în jos, din spate) și dacă lovitura putea fi dată dintr-o căruță.
c) Ce investigații medicale s-au făcut la internare pentru stabilirea gravității loviturii și dacă diagnosticul a fost corect, diagnostic pe baza căruia victimei i s-a permis plecarea, fără a fi internată.
d) Dacă deplasarea victimei la secția de poliție și reținerea ei timp de 10-12 ore a contribuit la agravarea stării de sănătate, determinând intrarea în comă profundă.
Pentru elucidarea aspectelor menționate expertiza medico-legală urmează a fi efectuată fie pe baza datelor rezultate din probele deja administrate, fie, în măsura în care se apreciază ca necesar, prin deshumarea cadavrului și măsurarea urmelor rezultate ale leziunii și a laturilor ciocanului.
Potrivit art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecății, instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
în speță, condițiile impuse de textul de lege menționat sunt îndeplinite, motiv pentru care recursul declarat va fi admis, se va casa decizia penală atacată și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru completarea urmăririi penale în sensul celor mai sus arătate.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5533/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5534/2005. Penal → |
|---|
