ICCJ. Decizia nr. 5534/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 397 din 16 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7010/2004, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul N.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare.
în baza art. 65 și art. 67 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani și a dispus degradarea militară.
în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2/1989 a Tribunalului București și a contopit restul neexecutat de 1.909 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 3 ani.
în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 12 ani închisoare.
în baza art. 65 și art. 67 C. pen., a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani și a dispus degradarea militară.
în temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei anterioare și a contopit restul neexecutat cu pedeapsa stabilită în cauză, aplicând inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 3 ani.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 15 ani închisoare, sporită cu 3 ani; a dat spre executare acestuia pedeapsa de 18 ani închisoare, în regim de detenție.
în baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele complimentare a interzicerii exercițiului unor drepturi și degradarea militară.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 26 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 348 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă a părții civile A.I. și a obligat inculpatul la plata a 100 milioane lei daune morale către aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, că la data de 29 septembrie 2004, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut, prin constrângere, acte sexuale orale și anale cu partea vătămată A.I., în vârstă de 13 ani, iar într-una din zilele lunii august 2004, a întreținut, prin constrângere, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acte sexuale orale cu partea vătămată S.G., în vârstă de 14 ani.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul N.F. solicitând, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea sa întrucât din nici o probă administrată în cauză nu reiese vinovăția sa.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 401 din 17 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1438/M/2005, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința pe latură penală și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni de viol, în două infracțiuni de perversiune sexuală, prevăzute de art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod.
în baza art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod, a condamnat inculpatul N.F., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate S.G.
A interzis acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
în baza art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate A.I.
în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani și a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1909 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, stabilind un spor de 2 ani închisoare, în final, dând spre executare inculpatului 14 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A menținut starea de arest și a computat prevenția de la data de 26 octombrie 2004 la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate, însă faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol, ci de perversiune sexuală, întrucât inculpatul l-a forțat pe minorul S.G. să întrețină relații nefirești, care ies din sfera "actelor sexuale de orice natură" și se încadrează în categoria actelor de perversiune sexuală. Cu privire la minorul A.I., a reținut că inculpatul a procedat în mod asemănător, însă un raport sexual oral a fost finalizat.
Instanța de apel a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 201 alin. (4) C. pen., întrucât acestea au în vedere actele de perversiune sexuală cu o persoană aflată în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința, sau prin constrângere, alta decât o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani; această din urmă persoană este presupusă că nu se poate apăra și nu-și poate exprima voința, beneficiind de o protecție specială prin dispozițiile art. 201 alin. (2) C. pen.
împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul, solicitându-se menținerea sentinței penale nr. 397 din 16 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Recursul declarat este întemeiat.
Din examinarea cauzei se constată că deși s-a reținut în mod temeinic starea de fapt și vinovăția inculpatului, instanța de apel a încadrat greșit în prevederile art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., faptele săvârșite de inculpat.
Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de viol, actul sexual de orice natură, cu persoane de sex diferit sau de același sex prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința. Din textul incriminator rezultă că în conținutul infracțiunii de viol intră ca element material nu numai actele sexuale firești ci și orice acte sexuale (cum spune textul).
Rezultă că în înțelesul art. 197 alin. (1) C. pen., orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, în care au loc raporturile sexuale între persoane de sex diferit precum și relațiile sexuale între persoana de același sex constituie act sexual.
Din probele administrate în cauză rezultă că fiecare acțiune a inculpatului s-a realizat prin folosirea sexului său (raportul avut cu partea vătămată A.D.) și acționând asupra sexului părții vătămate (relațiile sexuale orale întreținute cu ambele părți vătămate, în modalitatea descrisă de acestea, confirmată, în cazul părții vătămate S.G. de martorul ocular V.C.).
Drept urmare aceste acțiuni se înscriu în conținutul noțiunii de act sexual de orice natură la care se referă prevederile art. 197 C. pen., și constituie acțiuni de viol.
în consecință, s-a admis recursul procurorului și s-a dispus conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5537/2005. Penal → |
|---|
