ICCJ. Decizia nr. 5537/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 530 din 11 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 7014/2004, a fost condamnat inculpatul B.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2004.
Conform art. 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,99 grame heroină iar potrivit art. 17 alin. (2) din aceeași lege, a fost confiscată de la inculpat suma de 1.000.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că numitul I.M.L. a formulat, pe data de 5 noiembrie 2004, un denunț prin care a arătat că un individ cunoscut sub porecla de B., se ocupă cu traficul de droguri. Cu aceeași ocazie l-a desemnat pe numitul E.A., prietenul său, să participe alături de organele de poliție la prinderea numitului B. Ulterior, s-a stabilit că individul cunoscut sub această poreclă este inculpatul B.A.
Astfel, pe data de 25 noiembrie 2004, martorul E.A. a pus la dispoziția organelor de poliție, suma de 6.000.000 lei, seriile bancnotelor fiind consemnate într-un proces-verbal, necesară cumpărării a două doze de heroină.
Martorul E.A. l-a contactat pe inculpatul B.A. și i-a cerut să-i aducă două doze de heroină. Inculpatul a fost de acord, însă i-a cerut să-i plătească și taxiul, motiv pentru care organele de poliție i-a mai dat numitului E.A. suma de 100.000 lei.
Sub supravegherea organelor de poliție și, în prezența numitului I.M.L., martorul E.A. s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit cu inculpatul, respectiv în zona Str. D-na Ghica.
Inculpatul B.A. apărut la punctul de întâlnire și i-a cerut lui E.A., banii, acesta din urmă conformându-se. După ce a luat banii, inculpatul a intrat într-o cabină telefonică, de unde a dat un telefon.
După cca. 10 minute, în zonă a apărut un autoturism Daci 1300 în care inculpatul a urcat. După aproximativ 10-15 minute, inculpatul s-a întors și i-a dat numitului E.A. două doze de heroină.
La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului s-a găsit suma de 100.000 lei a cărei serie era consemnată în procesul verbal încheiat anterior.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră în raport de fapta comisă și circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr. 461 din 8 iunie 2005 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 1721/2005, a fost admis apelul declarat de inculpatul B.A. numai cu privire la măsura confiscării și în consecință a fost desființată sentința penală atacată sub acest aspect.
S-a dispus înlăturarea măsurii confiscării în vederea distrugerii cantității de 0,09 grame heroină, precum și măsura confiscării de la inculpat a sumei de 100.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
S-a reținut că din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 289097 din 25 noiembrie 2004, rezultă că cele 0,09 grame heroină au fost consemnate în procesul analizelor de laborator și, în consecință, nu se mai impunea confiscarea acestei cantități în vederea distrugerii.
în ceea ce privește suma de 100.000 lei găsită asupra inculpatului s-a constatat că aceasta a fost pusă la dispoziția organelor de poliție de către martorul denunțător E.A., așa cum rezultă din procesul verbal încheiat în cursul urmăririi penale.
Cu privire la individualizarea pedepsei, curtea de apel a considerat că instanța de fond, a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și a dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute, respectiv art. 74 lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, el fiind consumator și nu traficant de stupefiante și în consecință a solicitat achitarea pentru această infracțiune.
Curtea, analizând decizia atacată atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Astfel, fapta și împrejurările săvârșirii acesteia, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică reținută își găsesc corespondent în probele complet analizate și just apreciate.
Curtea consideră că instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 25 noiembrie 2004, i-a procurat martorului E.A. două doze de heroină, de la care a primit suma de 100.000 lei drept comision.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pedeapsa stabilită corespunde pe deplin gradului de pericol social al infracțiunii comise, modului și împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, precum și persoanei inculpatului, în favoarea căruia s-au reținut corect circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., care au atras conform art. 76 lit. a) C. pen., coborârea acesteia, sub minimul special prevăzut.
Având în vedere această situație, Curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5534/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5544/2005. Penal → |
|---|
