ICCJ. Decizia nr. 5598/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 76 din 4 aprilie 2005, a admis cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul V.C.C., privind condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani prin sentința penală nr. 6 din 10 februarie 1999 a aceluiași tribunal.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că V.C.C. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea la 8 octombrie 1993 a infracțiunilor prevăzute de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978 și art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Având în vedere că pedeapsa a expirat la 9 octombrie 1995, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că cel condamnat nu a mai suferit alte condamnări, ținând seama de conduita bună și achitarea cheltuielilor judiciare, tribunalul a considerat că sunt îndeplinite cerințele art. 137 C. pen.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța nu a administrat probe din care să rezulte localitățile unde condamnatul a locuit și locurile sale de muncă.
Prin decizia nr. 213 din 16 iunie 2005, secția penală de la Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat sentința și în fond, a respins cererea de reabilitare.
S-a motivat că cererea de reabilitare nu îndeplinește condițiile legale, deoarece prin adresa Primăriei Corabia se fac aprecieri sumare la persoana condamnatului și mai mult, se precizează că acesta nu lucrează și nu realizează venituri din activități bazate pe libera inițiativă.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs petentul condamnat care a criticat-o ca netemeinică și a solicitat casarea și menținerea sentinței.
Recursul este fondat.
Condițiile pentru admiterea reabilitării sunt enumerate în art. 137 C. pen., cel condamnat să nu fi suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135, își are asigurată existența prin muncă sau alte mijloace oneste; a avut o bună conduită și a achitat în întregime cheltuielile.
Așa cum corect a reținut prima instanță, aceste condiții sunt îndeplinite. Potrivit art. 135 lit. a) și art. 136 C. pen., au trecut mai mult de 5 ani de la 9 octombrie 1995 când a luat sfârșit executarea pedepsei. Din fișa de cazier judiciar rezultă că V.C.C. nu a suferit o nouă condamnare, iar din certificatul nr. 2159 din 28 ianuarie 2005 emis de Primăria Corabia, rezultă că nu are impozite, taxe sau alte datorii.
în același timp, prin caracterizarea făcută de Primăria Corabia, V.C.C. este prezentat ca fiind cu o conduită bună, respectuos cu persoanele mai în vârstă și neîncadrat în muncă.
Faptul că petentul nu este încadrat în muncă, nu poate conduce automat la ideea că nu-și are asigurată existența prin muncă sau alte mijloace oneste.
Atâta vreme cât din caracterizarea depusă rezultă că este cunoscut cu o comportare bună în familie și societate, fiind tatăl a doi copii, la condițiile economiei țării, îndeplinirea cerinței de la art. 137 lit. b) este greu sau aproape imposibil de realizat de cei mai mulți cetățeni.
Pe de altă parte, este de observat că, spre deosebire de realitatea de drept unde trecerea timpului și îndeplinirea condițiilor de reabilitare conferă celui condamnat dreptul de a fi în mod obligatoriu reabilitat, la reabilitarea judecătorească pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 137 C. pen., mai există o condiție, aceea a oportunității.
Această condiție rezultă implicit din folosirea verbului "poate" în textul art. 135 alin. (1) C. pen.
Este rolul instanței să aprecieze, ținând seama de natura infracțiunii și rezonanța condamnării în opinia publică, de ecoul pe care l-ar avea admiterea cererii, de stările de fapt ce caracterizează momentul, situația economică, oportunitatea reabilitării.
în raport de actele și lucrările dosarului, prima instanță a hotărât corect că reabilitarea a fost oportună, drept pentru care recursul a fost admis, decizia casată în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., și a fost menținută hotărârea primei instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5597/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5576/2005. Penal → |
|---|
