ICCJ. Decizia nr. 5590/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 657 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 754/2005, s-au hotărât următoarele:
1. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., raportat la art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 864C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 15432 din 12 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 15 iulie 2003 la 13 august 2003 și de la 5 octombrie 2005 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen., și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
2. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen., și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 11 ianuarie 2005 la zi.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar la 9.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.I.D.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, că, în seara de 30 decembrie 2004, în jurul orelor 18,30, cei doi inculpați se deplasau pe str. Herța, iar în dreptul Școlii Generale nr. 51 au acostat partea vătămată P.I.D. care venea din sens opus și i-au solicitat telefonul mobil pentru a da un apel. în urma refuzului acestuia de a le da telefonul, cei doi inculpați au început să-l lovească, partea vătămată căzând la pământ, iar inculpatul M.F.C. i-a luat telefonul mobil din buzunarul pantalonilor, după care inculpații au fugit înspre Șoseaua Pantelimon, îndreptându-se spre domiciliul lor. în aceeași seară, inculpatul M.F.C. a vândut telefonul mobil numitului B.A., pentru suma de 4.000.000 lei, dar acesta a revândut apoi telefonul unei persoane necunoscute.
Sentința a fost apelată de către inculpații M.F.C. și V.M., care au solicitat redozarea pedepselor aplicate de instanța fondului, dându-se eficiență maximă dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 470 din 17 iunie 2005, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 657/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost computată prevenția la zi pentru fiecare inculpat.
Apelanții au fost obligați să plătească 900.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că probatoriul administrat în cauză a fost concludent în stabilirea existenței faptei cât și a vinovăției inculpaților, iar pedepsele aplicate acestora corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații M.F.C. și V.M.
Prin motivele de recurs, inculpații au criticat hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora.
în drept, inculpații și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând decizia pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și prin prisma cazului de casare menționat, înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, hotărârea instanței de apel cât și a celei de fond, de altfel, fiind legale și temeinice.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, înalta Curte constată că în cauză inculpații M.F.C. și V.M. au săvârșit, cu vinovăție infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 30 decembrie 2004, aceștia au sustras, prin exercitarea de violențe, un telefon mobil de la partea vătămată P.I.D.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante și i-a condamnat pe aceștia pentru fapta comisă, la o pedeapsă de câte 4 ani închisoare, fiecare.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să își poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta prin executarea pedepsei.
Revenind la cauză, se constată că pedepsele aplicate recurenților inculpați au fost judicios individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret.
Prima instanță a reținut în favoarea ambilor inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere conduita procesuală sinceră a acestora, ajutând în acest fel la aflarea adevărului în cauză.
Se constată că în cauză nu sunt motive pentru reducerea pedepselor stabilite pentru inculpați, în condițiile în care, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, acestea au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege, deși infracțiunea reținută în sarcina inculpaților are un grad sporit de pericol social, determinat atât de modul de săvârșire, cât și de împrejurările comiterii (de două persoane împreună pe timp de noapte, prin exercitarea de violențe fizice asupra părții vătămate), iar mai mult decât atât inculpatul M.F.C. este recidivist în forma postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1542/2003 a Judecătoriei sectorului 3 București (de altfel, pedeapsa de 7 ani închisoare este rezultatul cumulului aritmetic dintre pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedeapsa de 3 ani închisoare anterior menționată, pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 861C. pen.).
în consecință, în raport de circumstanțele reale și personale reținute, înalta Curte constată că pedepsele aplicate recurenților corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.
Se va computa prevenția la zi pentru fiecare inculpat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5586/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5595/2005. Penal → |
|---|
