ICCJ. Decizia nr. 5576/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 151/ P din 16 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1201/P/2005, în temeiul art. 36,art. 35,art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul R.Z.
S-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei totale de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 312 din 10 mai 1999 a Tribunalului Timiș, definitivă, prin decizia penală nr. 1884/ R din 3 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție astfel: - 18 ani închisoare, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- a înlăturat revocarea grațierii condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 180/1989 a Judecătoriei Sighișoara.
S-a contopit pedeapsa de 18 ani închisoare, mai sus menționată, ca pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3571 din 24 noiembrie 1999 a Judecătoriei Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare, care va fi sporită cu un an închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare.
în temeiul art. 9 din Decretul-Lege nr. 3/1990 a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 180/1989 a Judecătoriei Sighișoara și a dispus executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în acest dosar, condamnatul urmând a executa pedeapsa totală finală de 20 de ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a condamnatului, iar conform art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă arestul executat începând cu data de 14 decembrie 1998 la zi.
S-au anulat mandatele de executare a pedepselor închisorii nr. 4746 din 6 ianuarie 2000 emis de Judecătoria Timișoara și nr. 532 din 26 mai 2000 emis de Tribunalul Timiș și a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei stabilită în acest dosar.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 1201/P/2005 condamnatul R.Z. a solicitat să se dispună contopirea pedepselor cu închisoarea, care I-au fost aplicate prin sentințe penale distincte, arătând, în motivare că faptele sunt săvârșite în concurs.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând a se deduce din pedeapsă perioada de 6 luni executată în anul 1989.
Prin decizia penală nr. 159/ A din 20 iulie 2005, Curtea de Apel Timișoara, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Reiterând motivele, condamnatul R.Z., în termen legal, a declarat recurs.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cat și din oficiu cauza, potrivit art. 3859,alin. (3) C. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de condamnat este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect faptele pentru care a fost condamnat la contopirea acestora și în mod just a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare, în temeiul art. 9 din Decretul-Lege nr. 3/1990 dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă.
Din probele existente la dosar nu rezultă că recurentul condamnat ar fi executat în anul 1989 parte din pedeapsă, respectiv 6 luni închisoare.
Recurentul a fost condamnat la pedeapsa de un an cu executare prin muncă corecțională, dar din evidențele Judecătoriei Sighișoara, conform adresei nu rezultă că acesta a început executarea acestei pedepse prin muncă corecțională, astfel că nu poate fi primită solicitarea acestuia de a se deduce din pedeapsă o perioadă de 6 luni.
Așa fiind, în temeiul art. 38515, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5598/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5574/2005. Penal → |
|---|
