ICCJ. Decizia nr. 42/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.42/2005
Dosar nr. 6544/2004
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 septembrie 2003 petiţionarii E.C. şi E.G. au formulat plângere penală împotriva notarului public B.C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, a executorului judecătoresc D.V. şi a executorului bancar P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals material, precum şi împotriva numitului L.D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, distrugere de bunuri şi furt.
În motivarea plângerii lor petiţionarii au arătat că notarul public a atestat în mod fals faptul că ei ar semnat în faţa lui un contract autentic de ipotecă asupra unui imobil, executorii judecătoreşti şi-au încălcat atribuţiile de serviciu atunci când au scos în vânzare la licitaţie publică terenul aferent unei construcţii şi au falsificat actul de adjudecare, iar L.D.M. i-a ajutat pe executori să-şi încalce atribuţiile de serviciu, le-au distrus şi le-au sustras mai multe bunuri, cu ocazia punerii în executare a actului de adjudecare, act în temeiul căruia acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (teren şi construcţie) care fusese proprietatea lor.
Prin rezoluţia nr. 51/P/2004 din 28 mai 2004, emisă de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, după examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public B.C., întrucât nu a săvârşit vreo faptă penală;
- neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc D.V., întrucât acesta nu a săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală;
- neînceperea urmăririi penale faţă de P.A. şi L.D.M. întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Rezoluţia a fost comunicată petenţilor care au primit-o la 2 iunie 2004.
Împotriva acesteia, petenţii au adresat plângere Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cerând reluarea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor P.A., L.D.M. şi D.V.
La data de 9 iulie 2004 procurorul general a respins plângerea, comunicând această soluţie celor doi petenţi la 14 iulie 2004, prin adresa nr. 249 II/2/2004.
La data de 2 august 2004 E.C. şi E.G., în temeiul art. 2781 C. proc. pen. au adresat Curţii de Apel Constanţa, o plângere împotriva Ordonanţei nr. 51/P/2004, considerând-o nelegală pentru că greşit „s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.A., L.D.M. şi D.V.", cerând desfiinţarea ordonanţei şi începerea urmăririi penale împotriva celor trei făptuitori pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals material, distrugere de bunuri şi furt.
Faţă de declaraţia orală a petenţilor, în sensul că au adresat această plângere, direct instanţei, fără să sesizeze, în prealabil, prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, instanţa, prin încheierea nr. 99/ P din 9 noiembrie 2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa „pentru a fi soluţionată de procurorul ierarhic superior, procurorului care a pronunţat Ordonanţa nr. 51/P/2004".
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen, intimatul P.A., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente, considerând că au fost nesocotite dispoziţiile art. 2781 alin. (8), potrivit cărora instanţa nu putea decât să admită plângerea, ori s-o respingă ca nefondată, sau ca inadmisibilă, nicidecum s-o scoată de pe rol.
Examinând recursul astfel formulat, Curtea constată că este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii de atac a recursului hotărârile pronunţate de instanţa de fond prin care, fie a fost respinsă plângerea, prin sentinţă, fie a fost admisă plângerea, tot prin sentinţă şi cauza a fost trimisă procurorului pentru a începe sau a redeschide urmărirea penală.
Ori, în cauză, Curtea de Apel Constanţa, nu a pronunţat asemenea soluţii, ci a scos cauza de pe rol şi a trimis-o parchetului, în vederea soluţionării ei de către procurorul ierarhic superior celui care a emis rezoluţia din 28 mai 2004.
Împotriva unei astfel de încheieri nu este deschisă calea de atac a recursului nici în baza dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. Mai mult alin. (2) menţionând expres că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În speţă, încheierea nu poate fi atacată separat cu recurs, întrucât legea nu prevede această cale de reformare.
Aşa fiind, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, după ce va analiza plângerea trimisă de instanţă, va trebui să o soluţioneze şi să motiveze soluţia pe care o va adopta, întrucât adresa nr. 249/II/2/2004 din 9 iulie 2004, trimisă petenţilor nu echivalează cu o rezolvare a căii de atac prevăzută de art. 278 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât petenţii au contestat numai parţial rezoluţia nr. 51/P/2004, făcând referire doar trei dintre făptuitori: D.V., P.A. şi L.D.M.
Este de observat că şi în plângerea adresată instanţei petenţii au considerat nelegale dispoziţiile de neînceperea urmăririi penale numai cu privire la executorii D.V. şi P.A. şi la L.D.M., considerând implicit că soluţia privind pe notarul public este legală.
Aşadar, în raport de calitatea persoanelor împotriva căroras-a formulat plângerea adresată instanţei, ulterior, se va putea analiza dacă este sau nu atrasă competenţa curţii de apel, sau a judecătoriei.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul petent P.A. împotriva încheierii nr. 99/ P din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe intimatul petent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 432/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
