ICCJ. Decizia nr. 6018/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6018/2005
Dosar nr. 6161/2005
Şedinţa publică din 25 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 785/P/Ap/2005, s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului J.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că, examinând, în conformitate cu dispoziţiile art. 160b şi ale art. 3002 C. proc. pen., legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că şi în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
În acest sens a arătat: „Faţă de pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului J.E. pentru ordinea publică, în raport de natura infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, în perioada iulie – august 2003, în calitatea sa de administrator al SC M. SRL Bălan şi SC V. SRL Bălan a emis 21 file C.E.C. cunoscând că pentru acoperirea sumelor menţionate pe fiecare dintre acestea nu există acoperirea necesară în contul bancar, înmânându-le coinculpatului S.I. care, prin intermediul a doi învinuiţi faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei, le-a introdus în circuitul comercial inducând în eroare reprezentanţi a 18 societăţi comerciale care au fost prejudiciate cu suma totală de aproximativ 10,5 miliarde lei şi durata arestării scursă până în prezent, se constată ca măsura arestării preventive este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 C.E.D.O. şi cu exigenţele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie.
Chiar şi în condiţiile menţinerii prezumţiei de nevinovăţie, până la condamnarea definitivă a inculpatului, existând deja o hotărâre de condamnare, faţă de modul concret de săvârşire a faptelor şi de persoana inculpatului, în acest moment procesual se justifică menţinerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul arestat, care critică hotărârea pentru greşita aplicare a legii, apreciind că în prezent nu se mai justifică măsura arestării preventive, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se reţine astfel că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov nr. 945/P/2003 emis la data de 22 iunie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor J.E. şi S.I. pentru săvârşirea a 18 infracţiuni de înşelăciune.
Inculpatul J.E. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea în calitate de autor a 17 infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. şi a unei infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., toate acestea cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie – august 2003, în calitatea sa de administrator al SC M. SRL Bălan şi SC V. SRL Bălan a emis 21 file C.E.C., cunoscând că pentru acoperirea sumelor menţionate pe fiecare dintre acestea nu există acoperirea necesară în contul bancar, cauzând astfel un prejudiciu de peste 10 miliarde lei celor 18 societăţi comerciale de la care au achiziţionat diverse produse, pe care ulterior, le-au vândut altor societăţi comerciale.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală 335 din 27 iunie 2005, în baza lucrărilor şi a materialului din dosar, a dispus condamnarea inculpatului J.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 10 ani interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de administrator, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzut de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
Faţă de împrejurarea că din probele administrate până la această dată în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care, într-o primă fază procesuală, a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanţă, raportat la gravitatea faptelor comise, gravitate determinată de natura şi împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi de urmările acestora, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă şi în prezent, fiind întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
De asemenea, menţinerea acestei măsuri este justificată şi de necesitatea asigurării desfăşurării în bune condiţii a procesului penal şi a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul J.E., nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, iar recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E. împotriva încheierii din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 785/P/Ap/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 RON, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5765/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6050/2005. Penal. Recuzare fond. Fond → |
|---|
