ICCJ. Decizia nr. 6253/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 139 din 11 martie 2005, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, cererea de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1051/P/2000 al Tribunalului Galați și în care s-a pronunțat sentința penală nr. 204 din 10 mai 2001 definitivă prin decizia penală nr. 2796 din 31 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, formulată de condamnatul R.N.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, condamnatul R.N. a solicitat rejudecarea cauzei în care s-au pronunțat hotărârile sus-menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 5221C. proc. pen., și art. 69 cu referire la art. 34 alin. (1), art. 72 alin. (2) din Lege nr. 302/2004, arătând că a fost urmărit, judecat și condamnat în lipsă pentru infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și ultraj asupra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzute de art. 183 și art. 321 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen.
S-a mai reținut faptul că, condamnatul R.N. a părăsit țara după ce a cunoscut faptul că a fost trimis în judecata, pentru a se sustrage de la procesul penal.
Totodată, conform art. 69,art. 72 alin. (2) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/04 privind cooperarea judiciară în materie penală, în caz de extrădare, rejudecarea s-ar impune numai atunci când, cu ocazia primei judecăți, extrădatului i s-a nesocotit dreptul la apărare.
Or, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că inculpatul R.N. s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, iar cu ocazia judecății a avut asigurată apărarea de apărător ales, atât la fond, cât și în căile de atac, instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de rejudecare a cauzei.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 328/ A din 18 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul R.N. împotriva sentinței penale nr. 139/2005 a Tribunalului Galați, însușindu-și argumentația instanței de fond.
împotriva acestei decizii, condamnatul R.N. a declarat recurs reiterând motivele invocate la fond și în apel, susținând că nu a avut cunoștință de nici unul din actele aflate la dosarul său și nici o informație despre proces.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 5221 C. proc. pen., "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului."
Rezultă astfel, că pentru a putea fi rejudecată cauza trebuie îndeplinite următoarele condiții obligatorii:
să existe o cerere de rejudecare a cauzei din partea condamnatului;
cel care formulează cererea trebuie să fi fost judecat și condamnat în lipsă;
pentru cel judecat și condamnat în lipsă să se fi cerut extrădarea (în vederea executării pedepsei).
Pentru determinarea criteriilor în raport de care instanța decide sau nu rejudecarea cauzei, urmează a se avea în vedere și alte prevederi legale.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 69,art. 72 alin. (2) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, rezultă cu certitudine că rejudecarea cauzei se impune atunci când, cu ocazia primei judecăți, extrădatului i-a fost nesocotit dreptul la apărare.
Edificator în acest sens este art. 69 din această lege, (intitulat "Rejudecarea extrădatului"), care prevede că "prin cererea de extrădare, statul român va da asigurări, în condițiile art. 34 alin. (1), privind rejudecarea cauzei in prezența persoanei extrădate."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (2) din același act normativ, "dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 34 alin. (1)."
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia cererii de extrădare, statul român a dat asigurări apreciate ca suficiente de către statul care a acordat extrădarea, "pentru a garanta persoanei a cărei extrădare a solicitat-o dreptul la o nouă procedură de judecată, care să îi salvgardeze drepturile la apărare. Hotărârea de extrădare îndreptățește statul solicitant fie să treacă la o nouă judecată în cauză, în prezența condamnatului, dacă acesta nu se împotrivește, fie să îl urmărească pe extrădat, în caz contrar."
Din coroborarea tuturor acestor texte de lege, rezultă fără echivoc faptul că statul român a dat asigurări privind rejudecarea cauzei în prezența persoanei extrădate, în condițiile în care aceasta va formula o astfel de cerere.
Or, în speță, se constată faptul că, condamnatul R.N. a formulat o asemenea cerere solicitând rejudecarea cauzei în care a fost condamnat în lipsă, apreciind ca i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Mai mult, verificând toate actele efectuate, atât pe parcursul urmării penale cât și al cercetării judecătorești, în cauza în care inculpatul R.N. a fost condamnat, se constată că toate acestea s-au făcut fără ca el să fie prezent, astfel încât inculpatul a fost cercetat, judecat și condamnat în lipsă.
Pentru aceste considerente, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul a fost fondat, Curtea l-a admis conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., și l-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6278/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6270/2005. Penal → |
|---|
