ICCJ. Decizia nr. 6270/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 106 din 23 februarie 2005 a Tribunalului Vrancea au fost condamnați inculpații:
- A.A.M. și;
- A.P., la pedepsele de câte 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și de câte 2 ani închisoare, în baza art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., dispunându-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpații să execute câte 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și;
- A.C., la pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., și de 8 luni închisoare, în baza art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., dispunându-se conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toți inculpații, s-a menținut starea de arest a acestora și au fost deduse din pedepse, perioadele arestării preventive de la 22 ianuarie 2004 la zi, pentru inculpatul A.A.M. și de la 27 august 2004 la zi, pentru inculpații A.P. și A.C.
Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumelor de 100.000.000 lei daune morale către partea civilă P.I., 1.528.844 lei către Spitalul Județean Focșani și 10.702.258 lei către C.A.S. Vrancea, plus dobânda legală pentru fiecare unitate, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între inculpați și familia lui N.I., toți din comuna Dălhăuți, exista o stare conflictuală motivată de acuzația inculpaților că acesta ar fi întreținut relații intime cu sora respectiv cu fiica lor A.C.
Pe acest fond, în după amiaza zilei de 15 august 2003, inculpații A.P. și A.C. s-au deplasat la domiciliul sus-numitului cu bâte asupra lor, au provocat scandal proferând expresii jignitoare, cuvinte obscene și amenințări, aruncând cu bolovani în curtea lui N.I., cerându-i acestuia să lămurească problema cu fiica lor.
Din curtea arătată a ieșit partea vătămată P.I. care era în relații de prietenie cu N.I., iar cei doi inculpați s-au aruncat asupra victimei care a fost imobilizată de A.P. și lovită cu parul în cap de către A.C. în zonă a apărut și A.A.M. care știa de plecarea părinților spre imobilul lui N.I.
în momentul când a văzut-o pe partea vătămată inculpatul A.A.M. a încercat să o lovească pe aceasta cu o coasă cu care era înarmat, în zona gâtului, victima apărându-se cu palma mâinii stângi.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit un traumatism cranio - cerebral deschis cu plagă contuză occipitală și traumatism complex la mâna stângă, cu fractură cominutivă deschisă T 1 cu deplasare și secțiunea degetului 2 al palmei stângi.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Vrancea, fiind internată în perioada 15 - 22 august 2003.
Potrivit expertizelor medico - legale efectuate, în prima fază, plaga epicraniană a fost produsă cu corp contondent iar plaga de la nivelul mâinii stângi cu un corp tăietor, ceea ce se coroborează și cu declarațiile martorilor care au relatat că inculpatul A.P. ținea victima, iar că inculpata A.C. o lovea cu un par, cu o violență deosebită, apoi a intervenit fiul acestora, inculpatul A.A.M., cu coasa.
Conform acelorași expertize, partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile îngrijiri medicale iar afecțiunile pe care le prezintă se încadrează în gradul III de invaliditate.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 366 din 15 septembrie 2005, a respins apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate în sensul că faptele au fost săvârșite în starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și că agresiunea săvârșită de inculpații A.P. și A.C., în absența intenției de suprimare a vieții victimei trebuia considerată vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.
Astfel, s-a reținut că starea de provocare nu a fost dovedită, că incidentul este imputabil inculpaților și că actele materiale săvârșite de apelanți, atestă că aceștia au acționat cu intenția de ucidere a victimei, ei aplicând lovituri întinse cu corpuri contondente și tăioase în zone vitale, respectiv în capul și spre gâtul părții vătămate.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații A.P. și A.A.M. care au solicitat reducerea pedepselor aplicate considerate prea severe, cât și inculpata A.C., aceasta arătând la termenul de astăzi că înțelege să îl retragă.
Analizând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, curtea constată nefondate recursurile declarate de inculpații A.P. și A.A.M.
Din examinarea probelor administrate rezultă că instanțele au stabilit în mod corect vinovăția inculpaților în săvârșirea, la data de 15 august 2003, a tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în concurs cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Astfel, a rezultat din amplul material probator al cauzei că inculpatul A.P. a imobilizat-o pe victima P.I., că aceasta a fost lovită cu parul în cap, cu intensitate deosebită de către inculpata A.C. și că în conflict a intervenit și fiul celor doi, lovind victima cu coasa înspre zona gâtului, care însă nu a fost atinsă, datorită gestului de apărare, cu mâna, al victimei.
Având în vedere materialitatea faptei, obiectele folosite, intensitatea loviturilor și zonele vizate, instanțele au tras în mod corect concluzia că cei trei inculpați au acționat în mod simultan și conjugal cu intenția de a curma viața victimei, ei fiind coautori la infracțiunea de omor calificat rămasă în faza de tentativă.
Totodată, este dovedit că inculpații, prin gesturile și actele violente comise, prin proferarea de cuvinte și expresii indecente au tulburat liniștea și ordinea publică, producând scandal într-un loc public, ceea ce constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Referitor la pedepsele aplicate, de câte 8 ani închisoare, pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat și de câte 2 ani închisoare, pentru ultrajul contra bunelor moravuri se constată că acestea au fost individualizate, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor, starea conflictuală preexistentă și persoana inculpaților.
Se mai arată că aceste pedepse sunt de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a făptuitorilor.
întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate și nu au rezultat împrejurări cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante, critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitarea de reducere a sancțiunilor sub minimul legal nu pot fi primite.
Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile declarate de inculpații A.P. și A.A.M. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive a inculpaților, de la 22 ianuarie 2004 la 7 noiembrie 2005, pentru inculpatul A.A.M. și de la 27 august 2004 la 7 noiembrie 2005, pentru inculpatul A.P.
în baza art. 3854alin. (2), raportat la art. 369 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpata A.C., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariile pentru apărătorii din oficiu desemnați inculpaților au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6253/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6271/2005. Penal → |
|---|
