ICCJ. Decizia nr. 6249/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 608 din 3 aprilie 2003, Judecătoria Bistrița, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceea prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A condamnat pe inculpatul D.T., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 3 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A obligat inculpatul să plătească părții civile Primăria Tiha Bârgăului suma de 5.549.900 lei despăgubiri civile, respingând cererea părții civile privind plata TVA aferentă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 9 octombrie 2000, inculpatul D.T. a fost surprins în pădurea statului, în locul numit S. în cantonul pădurarului G.I., de către acesta, în timp ce transporta la ștraif 2 bușteni proveniți din tăierea a 2 arbori specia molid, prejudiciul cauzat părții vătămate Primăria Tiha Bârgăului fiind de 4.197.800 lei.
Ulterior, la data de 5 decembrie 2000, inculpatul a fost surprins, de către organele silvice, în pădurea statului, în locul numit R., în timp ce tăia cu un ferăstrău mecanic un arbore specia molid, prejudiciul cauzat părții vătămate fiind de 1.251.450 lei.
Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin decizia penală nr. 238 din 20 octombrie 2003, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul D.T. împotriva sentinței penale nr. 608/2003 a Judecătoriei Bistrița, pe care a desființat-o în parte, în latura penală și, rejudecând:
A înlăturat aplicarea art. 334 C. proc. pen., ca și reținerea stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat că pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii silvice prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost grațiată în întregime.
A atenționat pe inculpat asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia penală nr. 10 din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 128/2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
în baza art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor 3 hotărâri, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea legii, întrucât faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică prin nereținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., și față de motivul arătat în scris, solicitând oral, în ședință publică și revocarea grațierii pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 310/1997 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Recursul în anulare este fondat potrivit dispozițiilor art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 C. proc. pen.
Astfel, conform art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoare mai mare de un an.
Conform art. 10 din Legea nr. 137/1997, cei grațiați care, în decurs de 3 ani, săvârșesc o infracțiune intenționată, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat, ca urmare a aplicării prezentei legi.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului și dosarul nr. 1873/1997 al Judecătoriei Bistrița (anexa 1) rezultă că prin sentința penală nr. 808 din 2 iunie 1997 a aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat, la un an închisoare, pentru infracțiunea silvică prevăzută de art. 97 alin. (2) C. silvic, fapta fiind săvârșită la 15 noiembrie 1996.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 648 din 7 mai 1996 a Judecătoriei Bistrița, urmând ca inculpatul să execute, în total, un an și 5 luni închisoare.
Ulterior, această pedeapsă a fost grațiată condiționat la 25 iulie 1997, data intrării în vigoare a Legii nr. 137/1997, prin publicarea ei în M. Of. nr. 170 (mențiune făcută de judecătorul delegat).
Totodată, prin sentința penală nr. 602 din 24 iulie 1997 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr. 9151/1996 al aceleiași instanțe (anexa 2), inculpatul a fost condamnat la 100.000 lei amendă pentru infracțiunea silvică prevăzută de art. 97 alin. (1) C. silvic, raportat la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fapta fiind săvârșită la 23 iulie 1996.
în baza art. 83 din același cod, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 648 din 7 mai 1996 a Judecătoriei Bistrița, urmând ca inculpatul să execute, în total, 5 luni închisoare și 100.000 lei amendă.
Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin decizia penală nr. 310 din 15 decembrie 1997, definitivă prin nerecurare la 26 decembrie 1997, a admis apelul declarat de procuror și, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (1) C. silvic, în cea prevăzută de art. 97 alin. (2) din același cod, a dispus condamnarea inculpatului la un an închisoare.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 648 din 7 mai 1996 a Judecătoriei Bistrița, iar în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-au constatat grațiate ambele pedepse.
Aceste infracțiuni ce au atras aplicarea unor pedepse de până la un an închisoare s-au succedat în așa fel încât săvârșirea uneia dintre ele a întrerupt curgerea termenului de 3 ani prevăzut de art. 134 C. pen., în care se putea constata că a intervenit reabilitarea de drept, deși condamnările îndeplinesc condițiile prevăzute de acest articol.
în ipoteza condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcție de pedeapsa cea mai grea și de la data când a luat sfârșit executarea ultimei pedepse, respectiv de la data actului de grațiere atunci când aceasta a fost grațiată, conform art. 136 alin. ultim C. pen.
Cu privire la acest din urmă text legal, doctrina și jurisprudența au stabilit că se referă numai la grațierile postcondamnatorii, astfel încât pentru cele antecondamnatorii, termenul de reabilitare va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a aplicat actul de clemență.
Ca atare, inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la reabilitarea judecătorească, termenul prevăzut de art. 135 lit. a) C. pen., de 4 ani și 6 luni, 4 ani plus 1 din pedeapsa de un an închisoare, calculându-se de la data ultimei condamnări, respectiv sentința penală nr. 602 din 24 iulie 1997 a Judecătoriei Bistrița, modificată prin decizia penală nr. 310 din 15 decembrie 1997 a Tribunalului Bistrița Năsăud, definitivă prin nerecurare la 26 decembrie 1997, urmând a se împlini la 26 iunie 2002.
în consecință, trebuia observat că fapta dedusă în prezent judecății, săvârșită fiind în perioada 9 octombrie - 5 decembrie 2000, se situează anterior împlinirii termenului de reabilitare și în termenul de încercare a grațierii condiționate.
Ca atare, instanța de fond trebuia să constate starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății în prezenta cauză și, pentru a sancționa această stare, trebuia să revoce grațierea condiționată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin decizia penală nr. 310 din 15 decembrie 1997 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, să dispună executarea sa alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 3 ani și 3 luni închisoare.
Neprocedând astfel, instanțele de judecată au pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii de natură să influențeze soluția, ceea ce constituie cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 C. proc. pen., astfel că, în baza art. 4141alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite, ca fondat, recursul în anulare, a se casa hotărârile pronunțate și a se constata că inculpatul D.T. a comis infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) din același cod.
în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat grațierea condiționată pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată prin decizia penală nr. 310/ A din 15 decembrie 1997 a Tribunalului Bistrița Năsăud și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, din prezenta cauză, în total inculpatul D.T. a executat pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 608 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bistrița.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6277/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6233/2005. Penal → |
|---|
