ICCJ. Decizia nr. 6278/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 201 din 18 mai 2004 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul T.C., în baza art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., la 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 13 iulie 2003 la 15 iulie 2003 și de la 17 februarie 2004 la 20 februarie 2004.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 12.500.000 lei despăgubiri civile către părțile civile S.D. și D.N. și de 75.000.000 lei daune morale către partea civilă S.D.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de câte 300.000 lei lunar, prestație periodică, către partea civilă S.D., pentru fiecare din cei cinci copii minori ai victimei: D.P., C.B., C.L., D.I. și D.I. începând de la 13 iulie 2003 până când aceștia vor fi majori.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei arme de vânătoare ridicată de la inculpat.
Pentru a pronunța această soluție, instanță a reținut că inculpatul T.C. deținea pe raza comunei Livezi, județul Bacău, o suprafață de teren cultivată cu lucernă și pentru ca persoane necunoscute sustrăgeau lucerna a luat hotărârea, ca în noapte de 12 iulie 2003, să păzească terenul agricol, luând asupra sa o armă de vânătoare.
Când a ajuns la teren, inculpatul i-a surprins pe numiții C.I. și M.V. care sustrăgeau lucerna. Inculpatul le-a spus acestor persoane să rămână pe loc și întrucât victima C.I. a fugit în lanul de porumb din apropiere, inculpatul a împușcat-o cu arma de vânătoare, victima decedând.
Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă ea datorându-se insuficienței cardio respiratorii acute, instalate după o fractură de craniu și coaste, cu dilacerare cerebrală, rupturi pulmonare și hemoragie externă și internă, consecutivă unor plăgi împușcate cu arma de vânătoare.
S-a apreciat că inculpatul a acționat în condițiile circumstanței atenuante a provocării și s-a înlăturat apărarea formulată în sensul că în momentul săvârșirii faptei inculpatul s-ar fi aflat în legitimă apărare.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 316 din 19 octombrie 2004, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de inculpat.
Astfel, au fost considerate nefondate criticile formulate de parchet în sensul greșitei individualizări a pedepsei considerată prea blândă și de inculpat în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 44 C. pen., și că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 178 C. pen.
S-a reținut de către instanța de control judiciar că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., săvârșită în condițiile art. 73 lit. b) din același cod, că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 și art. 178 C. pen., și că pedeapsa a fost just individualizată.
Prin decizia penală nr. 1432 din 25 februarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins recursul declarat de inculpat împotriva deciziei Curții de Apel Bacău.
S-a constatat că motivele de casare invocate de inculpat în sensul că fapta s-a comis în legitimă apărare și că trebuia încadrată în dispozițiile art. 178 C. pen., nu sunt întemeiate și că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor comisă în condițiile circumstanței atenuante a provocării, cum corect au stabilit instanțele.
împotriva acestei decizii la 21 martie 2005 inculpatul a formulat contestație în anulare în baza art. 386 lit. b) C. proc. pen., susținând că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
în susținerea cererii inculpatul a depus la dosar acte medicale care atestă, că la data de 24 februarie 2005, în preziua termenului de judecare a recursului a fost internat de urgență la Spitalul Județean Bacău, cu diagnosticul: "ulcer duodenal - criză; infecție urinară; hepatită cronică activă, lumbago cronic și cardiopatie ischemică" situație în care instanța prin încheierea din 11 iulie 2005 a admis în principiu contestația în anulare, conform art. 391 alin. (1) C. proc. pen., fixându-se termen pentru judecarea acesteia.
Analizând actele dosarului, Curtea găsește neîntemeiată contestația în anulare, constatând că din motive de boală, caracterizată drept urgență medicală, inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
în consecință, Curtea, în baza art. 392 alin. (1) C. proc. pen., urmează a admite contestația în anulare și a desființa decizia atacată.
Procedând la rejudecarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și 17 precum și 20 C. proc. pen., Curtea constată că motivele de casare invocate, în sensul că fapta s-a comis în legitimă apărare și că trebuia încadrată în dispozițiile art. 178 C. pen., sunt neîntemeiate.
Astfel, probele administrate au confirmat că inculpatul i-a surprins pe cei doi bărbați, respectiv pe victima C.I. și pe martorul M.V. pe terenul său sustrăgând lucernă pe care o puneau cu furca într-o căruță, le-a cerut celor doi să rămână pe loc și a tras cu pușca de vânătoare înspre victima C.I., care luând cu sine furca fugea înspre lanul de porumb din apropiere.
în raportul de expertiză balistică s-a menționat că inculpatul a tras cu pușca de la o distanță de 10-15 metri, iar potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violență ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute instalate după o fractură de craniu și coaste, cu dilacerare cerebrală și rupturi pulmonare și hemoragie externă și internă consecutivă unor plăgi împușcate cu arma de vânătoare.
Din declarațiile martorului M.V., nu a rezultat existența vreunui act ori gest din partea victimei căruia să îi fie conferită semnificația juridică a unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, pentru a fi astfel operante dispozițiile cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen.
S-a mai solicitat de către recurent a se reține că în cauză ar fi aplicabile și dispozițiile art. 44 alin. (21) C. pen., introduse prin Legea nr. 169/2002 și modificate prin Legea nr. 247/2005, întrucât ar fi comis fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei pe terenul său.
Potrivit acestui text se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte mijloace într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.
Or, din interpretarea textului, a rezultat voința legiuitorului de a circumscrie această prezumție pentru cel care respinge pătrunderea fără drept numai în spațiile menționate, nefiind prevăzut și terenul agricol al persoanei situat în afara perimetrului protejat de acest text de lege.
Așa fiind, nerezultând din probe întrunirea cerințelor stricte ale arătatelor dispoziții și constatând că inculpatul a acționat în timp ce victima părăsea în fugă locul furtului de deci nu mai era în situația respingerii pătrunderii acestei persoane pe acel teren nu poate fi susținută ca fiind incidentă prezumția de legitimă apărare.
Ceea ce s-a dovedit în cauză este că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul tulburării produsă prin încălcarea de către victimă a unui drept fundamental, cel de proprietate asupra acelui teren, ceea ce justifică o răspundere juridică penală atenuată conform art. 73 C. pen.
Referitor la critica formulată în sensul greșitei încadrări juridice a faptei și la cererea de schimbare a încadrării din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., în cea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 din același cod, nici aceasta nu poate fi primită.
Din materialul probator al cauzei a rezultat așa cum s-a mai arătat că inculpatul, observând că victima nu a rămas pe loc la somația făcută și că a început să fugă spre lanul de porumb din apropiere a îndreptat pușca de vânătoare spre victimă și a tras de la o distanță de 10-15 metri, alicele lovind victima în cap și torace și cauzându-i leziuni letale.
Față de modul cum a mânuit arma, de ținta urmărită, ținând seama că inculpatul avea cunoștințele și îndemânarea folosirii armei de vânătoare, pentru care avea permis legal, concluzia instanțelor în sensul că el a acționat pe plan subiectiv cu intenția de a curma viața victimei este cea corectă, ceea ce caracterizează infracțiunea de omor.
întrucât motivele de casare invocate au fost neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu s-a constatat existența unor motive de reluare a judecății ori cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care au fost luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C., și obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6276/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6253/2005. Penal → |
|---|
