ICCJ. Decizia nr. 6530/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 204/S/2005, Tribunalul Brașov a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D.M., aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare constatând că infracțiunile comise sunt concurente. Pentru a proceda astfel instanța a descontopit pedepsele și le-a repus în individualitatea componentelor după care a aplicat pedeapsa cea mai grea sporită cu 2 ani, în final condamnatul având de executat 11 ani închisoare.
S-a motivat sporul prin aplicarea întocmai a prevederilor art. 36 C. pen., și ale art. 34 din același cod, avându-se în vedere că infracțiunile comise de condamnat sunt concurente iar față de pericolul social concret al faptelor și făptuitorului sporul de 2 ani se impune pentru realizarea scopului pedepsei.
Prin decizia penală nr. 270/ Ap din 31 august 2005 apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și al condamnatului D.M. a fost respins cu motivarea că sporul de 2 ani închisoare aplicat de instanța de fond răspunde exigenței legii penale.
împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care solicită înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35 C. pen., iar conform dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Conform alin. (2) al art. 36 dispozițiile art. 34 și art. 35 se aplică și în cazul în care după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.
Instanța de fond a reținut că D.M. a fost condamnat prin hotărâri definitive succesive la mai multe pedepse cu închisoare (9) cuprinse între 3 ani și 9 ani pentru infracțiuni concurente.
Pedepsele au fost aplicate pentru infracțiuni de tâlhărie, furt în formă calificată și vătămare corporală.
Prin urmare, văzând prevederile art. 34 lit. b) C. pen., dar și cele ale art. 52 referitoare la scopul pedepsei sporul de 2 ani închisoare aplicat în cauză nu este exagerat.
Recursul condamnatului a fost respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6523/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6515/2005. Penal → |
|---|
