ICCJ. Decizia nr. 6523/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 317 din 21 iunie 2005, Tribunalul Bacău, în temeiul art. 447 C. proc. pen., a admis sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Tribunalului Bacău și conform art. 864alin. (2), teza a II-a C. pen., a dispus prelungirea termenului de încercare de 5 ani, stabilit pentru condamnatul B.I.C. prin sentința penală nr. 164 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului Bacău, cu o durată de 2 ani.

Termenul de încercare de 7 ani se socotește începând cu data rămânerii definiti9ve a hotărârii de condamnare, potrivit art. 862cu referire la art. 82 alin. (3) C. pen.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 164/ D din 24 aprilie 2003, Tribunalul Bacău a aplicat inculpatului B.I.C. pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a fixat termen de încercare de 5 ani, conform art. 822C. pen. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la 20 septembrie 2003.

S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Neamț a solicitat instanței de executare (Tribunalul Bacău), inițierea procedurii legale, privind revocare suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pentru nerespectarea măsurilor stabilite de instanța de judecată. Cauza a format obiectul dosarului penal nr. 183/D/2004 a Tribunalului Bacău.

Prin decizia penală nr. 285 din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău (rămasă definitivă la 4 octombrie 2004) s-a desființat hotărârea menționată, s-a reținut cauza spre rejudecare, și, în fond, s-a respins sesizarea privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

La data de 18 martie 2005, S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Neamț, care se ocupă de supravegherea respectării măsurilor stabilite de instanța de judecată, a solicitat din nou, instanței de executare, Tribunalul Bacău, inițierea procedurii legale.

Judecătorul delegat al Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Bacău, având în vedere dispozițiile art. 447 C. proc. pen., prin rezoluția din 21 martie 2005, a sesizat instanța de judecată pentru a se pronunța asupra propunerii, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Din referatul S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Neamț, se reține că inculpatul B.I.C. nu s-a prezentat la sediul serviciului, la datele fixate și nu a comunicat nici data plecării din țară și nici întoarcerea. Mai rezultă din același referat, că acesta, cu ocazia unei prezentări la serviciul însărcinat cu supravegherea sa (la data de 26 octombrie 2004), a avut un comportament necorespunzător și a declarat că începând cu luna decembrie 2004, va locui în Timișoara adresă care, din verificările ulterioare, nu există.

Faptul că, acest condamnat, se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra sa, rezultă și din aceea că, după sesizarea instanței, prezent fiind și asistat de apărătorul angajat, a precizat că locuiește în Piatra Neamț, deci, la o altă adresă decât aceea menționată la organele de supraveghere.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, prin avocat, fără a-l motiva.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 300 din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 40 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul B.I.C., care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și înlăturarea prelungirii termenului de încercare.

Recursul este nefondat.

Din analizarea actelor dosarului se constată că recurentul condamnat nu s-a prezentat la sediul S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Neamț, la datele fixate, a plecat din țară, fără a comunica data plecării și data întoarcerii în țară. Recurentul nu a putu fi găsit la nici una din adresele comunicate succesiv instanței sau S.P.V.R.S.I.

Rezultă că, recurentul a încălcat obligațiile stabilite în sarcina sa astfel că în mod corect s-a apreciat de către instanțele de fond și de apel că este necesară prelungirea termenului de încercare.

în consecință, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

A fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6523/2005. Penal