ICCJ. Decizia nr. 6548/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 222 din 16 martie 2004 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul H.P.C., la pedepsele de 2 ani închisoare, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., și 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), stabilindu-se că, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 11 octombrie 2001 la 9 decembrie 2001.
Conform art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 dolari S.U.A., iar în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 220 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei către partea civilă H.H., 352 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei către partea civilă C.A.D., 160 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei către partea civilă G.C., 50 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei către partea civilă C.N. și 110 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei către partea civilă L.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în luna iulie 2001, inculpatul a pretins părții vătămate U.B. suma de 4000 dolari S.U.A. pentru a-i obține viza de intrare în S.U.A., afirmând că va interveni la consulul american de la București pe care îl cunoștea.
De asemenea, s-a mai reținut că, în perioada 2000 - 2001, inculpatul le-a indus în eroare pe celelalte părți civile promițându-le contra unor sume de bani totalizând 892 dolari S.U.A. că le va obține burse de studii în S.U.A.
Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia penală nr. 199 din 17 mai 2005, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate criticile formulate în sensul greșitei condamnări în absența probelor de vinovăție.
Astfel, instanța de control judiciar a reținut că faptele au fost pe deplin dovedite și la soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.P.C. care invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susținut că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, lipsind probele de vinovăție și a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare.
La termenul de astăzi, instanța, din oficiu, conform art. 3859alin. (3), cu referire la alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., a pus în discuție, cazul de casare referitor la greșita compunere a primei instanțe.
Examinând decizia atacată, cât și sentința tribunalului, Curtea constată întemeiat recursul inculpatului așa cum se va arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dispozițiile referitoare la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar și din oficiu.
Pe de altă parte, potrivit art. 3859alin. (1) pct. 3 din același cod, hotărârile sunt supuse casării când instanța nu a fost compusă potrivit legii.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora la judecătorii, tribunale și curți de apel judecarea infracțiunilor prevăzute de această lege se face în complete specializate formate din doi judecători.
Prevederile Legii nr. 78/2000 se aplică numai anumitor categorii de persoane care exercită o funcție publică participă la luarea unei decizii sau le pot influența în cadrul unor servicii publice, regii autonome, societate comercială, exercită atribuții de control, acordă sau realizează și controlează asistența de specialitate, participă și implementează deciziile luate, dețin funcții într-un partid, sindicat, organizație patronală, asociație fără scop lucrativ sau fundație.
Conform art. 7 alin. (3) din aceeași lege, au fost incluse în categoria infracțiunilor de corupție, între altele, traficul de influență, dar condiționat de săvârșirea de către una din persoanele menționate la alin. (1) și (2), iar prin art. 8 s-a stabilit că dispozițiile art. 254 - art. 257 C. pen., vizează și alte categorii de persoane.
Prin legile ulterioare, respectiv nr. 161/2003 și nr. 521/2004 nu au fost modificate categoriile de persoane prevăzute de Legea nr. 78/2000 ci au fost incriminate fapte de aceeași natură, stabilindu-se reguli de competență privind urmărirea și judecata și alte reguli de procedură.
Față de aceste dispoziții, judecarea de către complete specializate, în compunere de 2 judecători viza numai faptele de corupție sau cele asimilate lor săvârșite de anumite categorii de persoane. în restul cauzelor, regulile procesuale, inclusiv cele referitoare la compunerea completelor de judecată erau cele de drept comun, prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 (abrogată) și respectiv de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 cu modificările ulterioare, în vigoare în prezent.
în cauză, inculpatul H.P.C. nu face parte din persoanele la care se referă Legea nr. 78/2000, el fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care completul de judecată la prima instanță trebuia compus dintr-un singur judecător, nicidecum din doi judecători.
Așa fiind, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată de un complet nelegal constituit, ea este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor evocate ale art. 197 alin. (2) C. pen.
Instanța de control judiciar investită cu apelul inculpatului avea posibilitatea de a constata chiar și din oficiu, această nelegalitate, lucru pe care însă nu l-a făcut, confirmând o hotărâre lovită de sancțiunea nulității, ceea ce constituie caz de casare potrivit art. 3859alin. (1) pct. 3 din același cod.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia atacată și sentința primei instanței și a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Cu prilejul soluționării procesului penal în complet legal constituit, a fost luate în examinare și celelalte susțineri și apărări formulate de inculpat în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6547/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6523/2005. Penal → |
|---|
