ICCJ. Decizia nr. 6547/2005. Penal

Prin încheierea din 15 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2199/2005, s-a dispus, printre altele, în baza art. 3002C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului B.C.

în motivarea hotărârii s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148, raportat la art. 143 C. proc. pen. De asemenea, s-a constatat că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, s-a apreciat că raportat la natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, pericolul social ridicat al faptelor comise, precum și persoana inculpatului, acesta fiind recidivist, condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, există temerea că, pus în libertate, va încerca să se sustragă de la judecată.

Prin urmare, Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 15 iulie 2005, a reținut că subzistă temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, fixând termen pentru soluționarea recursului declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 626/ A din 1 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, la 29 iulie 2005.

Inculpatul, luând cunoștință de conținutul încheierii pronunțate a formulat din penitenciar, la 21 iulie 2005, recurs.

Pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul penal nr. 5165/2005 fixându-se prin termen de judecată la 24 octombrie 2005. întrucât la acest prim termen de judecată s-a constatat lipsa de procedură cu recurentul inculpat arestat, deținut în Penitenciarul Miercurea-Ciuc, s-a fixat alt termen pentru soluționarea cererii de recurs la 21 noiembrie 2005.

Examinând recursul, înalta Curte constată că acesta este inadmisibil decizia instanței de recurs a rămas definitivă conform art. 417 lit. a) C. proc. pen., la data pronunțării sale (29 iulie 2005), iar încheierea prin care instanța de recurs a examinat din oficiu și s-a pronunțat cu privire la legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive este definitivă.

în raport de dispozițiile art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Or, deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri, este exclusă.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 15 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2199/2005.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6547/2005. Penal