ICCJ. Decizia nr. 6609/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul din 27 noiembrie 2000 al Parchetului d4e pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.S.V., pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de înșelăciune, fapte penale prevăzute în art. 215 alin. (4) și (5) și art. 215 alin. (4) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în calitate de unic administrator al firmei SC W.I. SRL Slătioara a achiziționat la data de 13 octombrie 1999 de la SC C.C.S. SRL Pitești și SC S. SRL Craiova calculatoare și componente pentru calculatoare în valoare de 78.073.326 lei respectiv 46.745.000 lei, pentru plata cărora a emis nouă file de C.E.C. fără a avea disponibil în cont.
Prin sentința penală nr. 89 din 26 iunie 2001 a Tribunalului Olt s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., condamnarea inculpatului pentru această faptă penală la pedeapsa de 7 ani închisoare. Pentru cealaltă infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus să execute în regim de detenție o pedeapsă rezultantă pedeapsa mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare în total 8 ani închisoare.
Sentința a fost atacată cu apel, peste termen de inculpat.
Prin decizia penală nr. 181 din 24 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, apelul peste termen a fost admis în sensul reducerii pedepselor aplicate inculpatului la 5 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
în cauză au fost declarate în termen recursuri de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, numai împotriva deciziei întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., și inculpat, împotriva ambelor hotărâri, acesta invocând cazurile de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 12, 14, 17 și 171 C. proc. pen., deci acela prevăzut de pct. 1 ("nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie").
Cazul ultim de casare invocat de inculpat este fondat.
Potrivit art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepția de necompetență materială poate fi ridicată în tot cursul procesului penal până la pronunțarea hotărârii definitive, iar încălcarea acestor dispoziții imperative este sancționată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. (intitulat "Competența în caz de schimbare a încadrării juridice"), statuează că instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a judeca chiar dacă constată după efectuarea cercetării judecătorești, că infracțiunea este de competența instanței inferioare. Din conținutul textului amintit rezultă, că situația în care se constată, înainte de începerea cercetării judecătorești, că infracțiunea este competența unei instanțe inferioare, instanța este obligată să-și decline competența în favoarea instanței inferioare.
Prin rechizitoriul nr. 54/ P din 27 noiembrie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a reținut că fapta de la punctul 1, respectiv emiterea unei file C.E.C. în valoare de 78.073.326 lei fără acoperirea bancară necesară către SC C.C.S. SRL Pitești, a creat părții civile o pagubă cu consecințe deosebit de grave, de natură a atrage reținerea în încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune prevăzută prin art. 215 alin. (4) C. pen., și a alin. (5) al textului de lege amintit, în raport cu care de competența de judecată în primă instanță a cauzei revenea potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., tribunalului (fără această agravantă legală cauza trebuia judecată în primă instanță în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (1) C. proc. pen., de către judecătorie.
încadrarea juridică amintită era în mod evident greșită, putând constata din simpla examinare a conținutului faptei descrise în rechizitoriu, întrucât dispozițiile art. 146 C. pen. ("consecințe deosebit de grave"), se modificaseră anterior emiterii rechizitoriului în sensul aplicării acestei agravante legale doar în cazul pagubelor mai mari de 1.000.000.000 lei, prin O.U.G. nr. 27/2000 (publicată în M. Of. nr. 594/22.11.2000).
Ca atare, prorogarea competenței materiale de judecată în primă instanță a fost făcută de Tribunalul Olt cu încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. pen.; iar hotărârile judecătorești pronunțate în cauză în aceste condiții sunt nule absolut, situație ce impune refacerea în totalitate a etapei de judecată a procesului penal cu respectarea art. 25 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a se asigura posibilitatea examinării legale corespunzătoare și a celorlalte critici în nelegalitate și netemeinicie formulate de inculpat și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., s-au admis ambele recursuri, s-au casat în totalitate hotărârile atacate și s-a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Slatina.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6612/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6605/2005. Penal → |
|---|
