ICCJ. Decizia nr. 6612/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 39/ PI din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul C.N., la pedepsele de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de racolare a mai multor persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 71 pct. 1 din O.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002;
- 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 70 pct. 1 din legea anterior menționată.
- 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe durata de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (2) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, dispunându-se contopirea acestor pedepse în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel încât inculpatul a rămas să execute în final, în regim de detenție, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (pedeapsă complementară).
S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă au fost respinse, ca nefondate, cererile privind obligarea inculpatului la daune morale, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., și art. 998,art. 999 C. civ., formulate de părțile civile T.A.M. și V.A.L.
A fost obligat inculpatul la suma de 3.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în cursul lunii aprilie 2002, minorele T.A.M. și V.A.L. au acceptat propunerea mincinoasă făcută de coinculpații C.G. și L.D., cunoștințe bune, ultimul fiind din aceeași localitate cu victimele, de a le facilita plecarea frauduloasă la muncă în Italia.
în după-amiaza zilei de 11 aprilie 2002 cele două minore, care erau însoțite în momentul respectiv și de martora N.S.D., căreia îi aduseseră la cunoștință plecarea acestora în străinătate, au fost ridicate din apropierea birtului din sat, cu un autoturism, de către inculpații L.D. și C.G., deplasându-se la locuința acestuia din urmă în comuna Sânandrei, unde au făcut cunoștință cu inculpatul C.N., prezentat doar cu apelativul N., de care s-a despărțit la scurt timp.
Ulterior, cele două minore împreună cu inculpatul C.G., cu autoturismul inculpatului L.D. condus însă de un necunoscut, s-au deplasat în zona Gării de Nord din Timișoara, unde s-au întâlnit din nou cu N. (inculpatul C.N.) după care s-au deplasat cu toții, prin Deta, spre granița cu Serbia; înainte de frontieră, într-un șanț, se afla numitul R. (identificat ulterior ca fiind T.A., vecin cu cele două minore).
în continuare cele două minore au fost trecute fraudulos frontiera de stat, numai de către inculpații C.N. și T.A., în Serbia, unde au fost vândute de cei doi inculpați numitului R.S., patronul barului K. din localitatea Stancevo, unde au fost obligate să se prostitueze, sub pază, peste 4 luni de zile ("serviciile" lor fiind încasate în exclusivitate de patronul localului).
Profitând de accesul la un telefon celular minorele au sunat pe vecinul acestora, martorul O.S., prin intermediul căruia au adus la cunoștință familiei, faptele inculpaților; în cursul lunii august 2002, sechestrarea minorelor a încetat, fiind transportate de patron până la graniță și trecute din nou fraudulos în România.
Ceilalți inculpați au fost judecați separat și condamnați prin sentința penală nr. 662 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș, la pedeapsa de 5 ani închisoare, față de inculpatul C.N., prin rechizitoriul nr. 678/P/2002 fiind disjunsă urmărirea penală în vederea identificării acestuia și stabilirii cu exactitate a faptelor la care a participat (și care formează obiectul cauzei penale de față).
Inculpatul a negat săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată, inclusiv împrejurarea că ar cunoaște părțile vătămate și ceilalți inculpați în cauză, poziție procesuală înlăturată ca nesinceră în raport cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate care se coroborează cu înscrisurile privind activitățile de identificare a inculpatului întreprinse de organele de cercetare penală, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, declarațiile coinculpaților L.D., C.G. și T.A. date la urmărirea penală în prima cauză penală și raportul psihologic de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat în ceea ce privește pe inculpații amintiți cu privire la declarațiile în sens contrar date în prezenta cauză penală.
De altfel, inculpatul nu neagă faptul că ar fi făcut dese deplasări în Iugoslavia, fiind comerciant având astfel numeroase cunoștințe în această țară.
La individualizarea pedepselor, în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., instanța a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunilor în raport de împrejurările în care au fost comise și urmările acestora, vârsta de 14 ani a celor două părți vătămate, poziția procesuală nesinceră a inculpatului și existența altor condamnări anterioare (care nu atrag însă starea de recidivă).
Părțile vătămate au solicitat despăgubiri civile în sumă de 35.000 Euro fiecare, reprezentând prejudiciul nepatrimonial cauzat acestora în perioada în care au fost sechestrate și obligate să practice prostituția inclusiv pierderea anului școlar din această cauză.
Instanța a respins în totalitate cererile amintite cu motivarea că nu există legătură de cauzalitate între suferințele psihice afirmate de părțile vătămate și activitatea infracțională desfășurată de inculpat, limitată la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, cu consimțământul acestora, a celor două victime.
Apelurile declarate în cauză de către procuror, pentru apărarea din oficiu a intereselor celor două părți civile minore în temeiul art. 17 alin. (1) C. proc. civ., și partea civilă Ț.A.M., au fost admise prin decizia penală nr. 154/ A din 21 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, care a desființat sentința pe latură civilă, iar în rejudecare pe fond, în limitele arătate, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., și art. 998, 999 C. civ., a obligat pe inculpat la câte 50.000.000 ROL daune morale către fiecare dintre părțile civile în cauză. Prin aceeași decizie s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului vizând, în principal, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar grațierea pedepselor aplicate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare statului în sumă de 500.000 ROL.
împotriva ambelor hotărâri s-au declarat în termen recursuri de către inculpat și procuror, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., circumscrise motivelor de nelegalitate din apel la care s-a alăturat acela privind admiterea greșită a acțiunilor civile în cauză, respectiv, cu aceeași solicitare privind aplicarea Legii de grațiere nr. 543/2002 cel de-al doilea apel fiind declarat în favoarea inculpatului.
Criticile formulate sunt parțial întemeiate.
Este stabilit în cauză, în concordanță cu aprecierea făcută de prima instanță potrivit art. 63 C. proc. pen., asupra probelor administrate pe tot parcursul procesului penal, că în data de 11 aprilie 2002, inculpatul C.N., împreună cu ceilalți participanți condamnați separat în mod definitiv, le-a condus și trecut fraudulos frontiera de stat în Iugoslavia pe cele două minore, și le-a vândut ulterior unui patron sârb de local care le-a constrâns, sub supraveghere severă, să se prostitueze până în luna august 2002, când au revenit în țară, situație de fapt ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: art. 70 alin. (1), art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 precum și art. 13 alin. (2) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicația art. 33 lit. a) C. pen.
în limitele principiului non reformatio in pejus prevăzute de art. 372 C. proc. pen., și având în vedere celelalte criterii de individualizare, arătate prin sentință, pedepsele aplicate se află în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen.
Latura civilă a procesului astfel cum a fost admisă în apel trebuie menținută întrucât infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru care a fost reținută vinovăția penală a inculpatului, justifică obligarea acestuia la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat părților civile în limitele stabilite prin decizie, în conformitate cu dispozițiile art. 14,art. 346 C. proc. pen., și art. 998,art. 999 C. civ.
Solicitarea privind grațierea parțială a pedepselor la care a fost condamnat în cauză inculpatul este însă justificată.
Infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și călăuzire de persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei s-au consumat la 11 aprilie 2002, iar pedepsele aplicate pentru aceste fapte penale cât și persoana inculpatului nu sunt exceptate de la beneficiul legii de grațiere 543 din 2 octombrie 2002.
Pentru acest considerent, omisiunea instanței de apel, de a grația pedepsele de un an și respectiv 2 ani închisoare, în care sens au existat solicitări din partea inculpatului și a procurorului, este nejustificată.
Această eroare de judecată va fi înlăturată prin reformarea în consecință a sentinței și a deciziei cu ocazia judecării cauzei pe fond în limitele arătate, după casarea în parte a hotărârilor atacate și admiterea recursului inculpatului în baza art. 38515 pct. 2 lit. d), raportat la art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
După descontopire și grațierea parțială a pedepselor, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, se va constata că inculpatul mai rămâne să execute, în regim de detenție, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza Legii nr. 678/2001, iar alăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe durata de 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
S-a luat act de retragerea recursului parchetului intervenită cu ocazia începerii dezbaterilor în cauză, potrivit art. 3854raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6614/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6609/2005. Penal → |
|---|
