ICCJ. Decizia nr. 6614/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 559 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Timiș, inculpatul N.G. a fost condamnat, la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (2) și art. 1 din Legea nr. 78/2000.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 451/ A din 17 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de acest inculpat, de ceilalți inculpați în cauză și de P.N.A.
Inculpatul N.G. a declarat recurs, criticând decizia instanței de apel pentru greșita condamnare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, solicitând să se dispună achitarea, întrucât la dosar nu sunt dovezi care să justifice această soluție, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei, în complicitate la infracțiunea de primire de foloase necuvenite, precum și reducerea pedepsei prin recunoașterea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.
Prin decizia nr. 2437 din 12 aprilie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul.
Prin petiția din 22 aprilie 2005, condamnatul N.G. a formulat contestație în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu l-a ajutat în niciun mod pe autor și că deci fapta de complicitate la infracțiunea de luare de mită nu există.
Contestația în anulare nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat de contestator, se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) din același cod, cu privire la care existau probe în dosar.
Art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen., se referă la: lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate sau sesizarea organului competent; a intervenit amnistia sau prescripția ori decesul făptuitorului; a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat; s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
Ori, obiecțiunile privind temeinicia complicității la luare de mită invocată de contestator în contestația sa nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, nu se încadrează nici în celelalte cazuri de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
în consecință, contestația în anulare a fost nefondată, s-a respins, ca atare, și a obligat pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6632/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6612/2005. Penal → |
|---|
