ICCJ. Decizia nr. 670/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.670/2005
Dosar nr. 499/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin încheierea de la 8 decembrie 2004, în dosarul nr. 4129/2004, a dispus menţinerea stării de arest preventiv luată faţă de inculpatul G.N. în baza art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Hotărând astfel, instanţa a apreciat că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, şi anume gravitatea faptei comise, trafic de droguri de mare risc, se menţine şi în acest moment, iar „pentru buna desfăşurare a procesului" menţinerea arestării, luată cu respectarea dispoziţiilor legale, este necesară.
În termen legal, încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care consideră că poate fi judecat în continuare în stare de libertate, deoarece a avut o atitudine sinceră faţă de organele judiciare şi nu are antecedente penale.
Examinând hotărârea criticată în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cu ocazia verificării, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate şi există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" aceasta dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii preventive.
Revenind la cauză se constată că instanţa de control judiciar, menţinând starea de arest a inculpatului G.N. a reţinut în mod corect că, cerinţele impuse de dispoziţiile cuprinse în art. 148 lit. h) C. proc. pen. se menţin, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, respectiv, trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este de la 10 la 20 de ani închisoare, deci mai mare de 4 ani închisoare.
Apreciem, totodată, că există şi temeiuri noi care justifică privarea sa de libertate în continuare, întrucât, prin sentinţa penală nr. 1345 din 21 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.N. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod, soluţie menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care prin Decizia nr. 996 din 22 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.N. împotriva încheierii din 8 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4129/2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.N. împotriva încheierii din 8 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4129/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 749/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
