ICCJ. Decizia nr. 666/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.666/2005
Dosar nr. 444/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, verificând din oficiu, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3001 C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului M.V. prin încheierea din 5 ianuarie 2005, în baza art. 160b alin. (1) raportat la art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea acestei măsuri, deoarece ea a fost luată cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de dispoziţiile art. 148 din acelaşi cod şi „dat fiind că subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii".
În termen legal, încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, consideră că poate fi judecat în continuare în stare de libertate, neprezentând pericol pentru societate.
Examinând hotărârea criticată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cu ocazia verificării din oficiu, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri care justifică privare de libertate" aceasta dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Revenind la cauză se constată că instanţa de control judiciar, menţinând starea de arest a inculpatului M.V. a reţinut, în mod corect, că cerinţele impuse de dispoziţiile cuprinse în art. 148 C. proc. pen., au fost respectate şi că subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii.
Apreciem, totodată, că există şi temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, şi anume, faptul că, prin sentinţa nr. 661 din 3 decembrie 2004, Tribunalul Prahova, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În concluzie, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Prahova în dosarul nr. 38/2005 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 38/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 667/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
