ICCJ. Decizia nr. 665/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.665/2005
Dosar nr. 441/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 9105/2004 a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului I.C. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, 323, 215 alin. (1) şi (2) şi 31, raportat la art. 290, 29 şi 26, combinat cu art. 31 raportat la art. 289, 23 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 din Legea nr. 21/1999 şi 31, raportat la art. 288 alin. (1), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a apreciat că măsura arestării preventive, a fost luată cu respectarea dispoziţiilor art. 143, 146 şi 148 lit. d), h) şi i) C. proc. pen., şi că temeiurile care au determinat arestarea, impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I.C., care a susţinut că măsura menţinerii arestării nu este legală, solicitând punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cazurile în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. d), h) şi i) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, 323, 215 alin. (1) şi (2) şi 31, raportat la art. 290, 291 şi 26, combinat cu art. 31, raportat la art. 289, 23 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 din Legea nr. 21/1999 şi 31, raportat la art. 288 alin. (1), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că în perioada 1998 – 2001 a făcut parte dintr-un grup organizat, specializat în trafic cu maşini de lux furate din străinătate, că prin mijloace frauduloase a înmatriculat şi pus în circulaţie autoturismele furate, având ajutorul şi participarea mai multor persoane respectiv S.V. ofiţer în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Prahova, S.C.I. şi B.B. funcţionari în cadrul R.A.R. Totodată, a încercat să determine pe P.I.D. să facă declaraţii mincinoase.
Inculpatul a fost trimis în judecată alături de alte persoane pentru infracţiunile arătate, iar din actele dosarului nu a rezultat că în cadrul cercetării judecătoreşti temeiurile care au determinat arestarea, s-au schimbat.
Astfel, există motive verosimile de a bănui că inculpatul I.C. a săvârşit infracţiunile arătate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a făptuitorului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport cu natura faptei şi împrejurările săvârşirii ei.
Totodată, rezultă din actele dosarului, date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin presiuni asupra numitului P.I.D., căruia i-a solicitat să facă declaraţii mincinoase.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de menţinere a arestării preventive fiind conformă cu dispoziţiile legale evocate, critica din recursul declarat nu poate fi primită.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 9105/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 662/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 666/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
