ICCJ. Decizia nr. 7131/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 97 din 9 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie (definitivă prin nerecurare), admițându-se sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentința penală nr. 032 E Hv. 169/03k din 8 ianuarie 2004 a Tribunalului de Land pentru Cauze Penale din Viena, privind condamnarea numitului F.D.G., alături de un alt cetățean român, B.I.N., și s-a dispus transferarea sus, numitului condamnat, în vederea continuării executării pedepsei, într-un penitenciar din România, deducându-se perioada executată, cu începere de la 2 decembrie 2003.
în baza sus-identificatei sentințe, aceeași instanță a emis un "MANDAT DE executare A PEDEPSEI îNCHISORII" (nr. 159 din 22 august 2005), în cuprinsul căruia s-a menționat că durata pedepsei pe care condamnatul urma să continue a o executa este de 16 luni închisoare și că, prin hotărârea (străină) de condamnare, se dispusese revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor de 7 luni închisoare și de 14 luni închisoare, aplicate de aceeași instanță străină prin alte două osebite sentințe.
Subsecvent, D.C.P. din I.G.P.R. a solicitat printr-o adresă (nr. 390.282 din 23 septembrie 2005) înlăturarea contradicțiilor existente între cuprinsul dispozitivului sentinței și acela al mandatului de executare.
Asupra acestui incident, sus-zisa instanță, socotind că se află în prezența unei cereri de îndreptare a unei erori materiale (art. 195 alin. (1) C. proc. pen.), s-a pronunțat prin încheierea din 30 septembrie 2005, dispunând "îndreptarea erorii materiale .. .. în sensul că dispune transferarea condamnatului F.D.G. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei rezultante de 37 luni închisoare", și emiterea formelor de executate corespunzătoare.
împotriva acestei din urmă hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recursul de față, susținând, în esență, că, în realitate, cererea formulată de I.G.P.R. (în cuprinsul adresei mai sus-evocate) nu era o cerere de "îndreptare a erorilor materiale" [(art. 195 alin. (1) C. proc. pen.)], ci o contestație la executare [(ipoteza prevăzută de art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)].
Recursul este fondat, astfel cum se arată în continuare.
Din examinarea dosarului cauzei rezultă că, la pronunțarea sentinței a cărei îndreptare [(în condițiile art. 195 alin. (1) C. proc. pen.)] s-a operat prin încheierea atacată cu prezentul recurs, instanța investită nu a dispus de toate elementele necesare determinării exacte a cuantumului pedepsei a cărei executare urma să o continue condamnatul.
în adevăr, hotărârea străină de condamnare a omis să precizeze efectul, asupra pedepsei de executat în final, al revocării suspendării condiționate a executării pedepselor de 7 luni închisoare și, respectiv, de 14 luni închisoare, care, de altfel, nici nu au fost menționate în dispozitivul sentinței de recunoaștere (exequatur), ci abia în cuprinsul mandatului de executare. în aceste condiții, nici una din cele două determinări ale duratei pedepsei de executat, 16 luni închisoare (care nici nu apare în dispozitivul sentinței, ci abia direct în mandat), respectiv, 37 luni închisoare (care reprezintă un cumul artimetic, prohibit, în principiu, de legea penală română), nu se întemeiază pe actele de care instanța de exequatur dispunea, situație în care remediul procesual nu putea fi "îndreptarea erorilor materiale", cum greșit s-a apreciat, ci calificarea și judecarea cererii ca o "contestație la executare" [( art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)], calificare sub care urmează a se proceda la rejudecare.
Cu acest prilej, se vor cere, la nevoie, precizări autorității judiciare străine care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere s-a cerut, spre a se putea stabili corect, în acord și cu legea penală română, durata pedepsei pe care urmează să o execute condamnatul.
în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul pentru apărarea din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7124/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7127/2005. Penal → |
|---|
