ICCJ. Decizia nr. 7118/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 144 din 21 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în dosarul nr. 5447/P/2002, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.M. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (săvârșită în perioada februarie 2000 - decembrie 2001), în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată în 29 ianuarie 1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și din infracțiunea prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pct. 3 din rechizitoriu săvârșită în perioada august 1999 - februarie 2000), în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată în 29 ianuarie 1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu).

în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată în 29 ianuarie 1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta săvârșită în perioada februarie 2000 - decembrie 2001), iar în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată grațiată condiționat executarea pedepsei.

în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată în 29 ianuarie 1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de un an închisoare (fapta săvârșită în august 1999 - februarie 2000 pct. 3 din rechizitoriu), iar în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată grațiată condiționat executarea pedepsei.

în baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la un an 5 luni și 5 zile închisoare (fapta din martie 2001).

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din perioada de un an, 5 luni și 5 zile închisoare, perioada reținerii de 24 de ore, de la 17 octombrie și perioada arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 10 iulie 2003 și constată executată această pedeapsă.

S-a dispus menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, până la rămânerea definitivă a sentinței penale.

De asemenea, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de SC M. SA Galați și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 540.300.56 Euro și 2.900 dolari S.U.A. sau c/valoarea în lei la data plății și la plata sumei de 133.200.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.

în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, iar în baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost admisă în parte cererea părții civile SC M. SA privind acordarea cheltuielilor judiciare, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei, cu acest titlu.

Totodată, inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 30.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D.M., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: participație improprie la fals intelectual în acte contabile prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.; tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); delapidare în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

Până la finele anului 1998, acționariatul la SC M. SA Galați se prezenta astfel: 75,24 % - F.P.S., 14,54 S.I.F. M. și 10,22 alți acționari.

Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 813 din 17 decembrie 1998 F.P.S. a vândut pachetul de 57,73 % acțiuni către firma A., cu sediul în Les Rocquettes, reprezentantă legal prin martor A.J.K., manager general și inculpatul D.M., manager general.

După transferarea dreptului de proprietate, acționariatul a luat următoarea formă: 57,73 % A.; 17,51 % F.P.S. (actualul A.P.A.S.); 14,54 % S.I.F. M. și 10,32 % alți acționari.

La pct. 8, 10 din Capitolul 8 al contractului, s-a stipulat: "cumpărătorul declară că este în deplină cunoștință privind situația economico-financiară a societății".

La pct. 8, 11, 1 din același capitol, se prevede: "cumpărătorul se obligă să efectueze în societate, din surse proprii sau surse atrase pe numele său (sau pe numele unei societăți afiliate cumpărătorului) o investiție de 12.000.000 mărci germane pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 1999 (câte 4.000.000 mărci germane pe an), cu care se va mări capitalul social al SC M. SA Galați.

La pct. 8, 11, 2 se prevede că investiția/aportul de capital se consideră realizată integral, la data înregistrării în Oficiul Registrului Comerțului, a majorii capitalului social al societății, cu aportul subscris și integral vărsat de către cumpărător (A.) sau de către o firmă afiliată cumpărătorului.

în același capital se prevedea că vânzătorului i-au fost predate și indisponibilizate în favoarea sa până la data realizării integrale a investiției, aport de capital, 20 % din acțiunile cumpărate de A. asupra cărora avea un drept de gaj general.

Contractul de vânzare-cumpărare pe acțiuni a fost semnat la rubrica "cumpărător" de către martorul A.J.K. Acesta a semnat și pentru inculpatul D.M. în baza procurii din 1 decembrie 1998 eliberată și semnată de inculpat.

La începutul anului 1999, inculpatul D.M. s-a prezentat la SC M. SA Galați și în cadrul ședinței A.G.A. din 24 mai 1999 a fost eliberat din funcție vechea conducere și s-a numit o nouă conducere executivă interimară: director tehnic producție, S.G.; director marketing și administrativ, B.S., iar inculpatul a fost numit administrator interimar.

Pe durata prezenței sale la SC M. SA Galați, pentru activitatea sa inculpatul nu a fost salarizat.

Inculpatul D.M. era, de asemenea, unic acționar la firma privată D.B.B. Olanda din 13 februarie 1987 unde era manager, firmă care este unic acționar la M.T.M.H. Olanda, iar până în ianuarie - februarie 1999, inculpatul a deținut funcția de director la firma D.B.B. Olanda, ulterior funcția fiind preluată de o altă persoană pe cază de procură.

Această firmă a înființat la 1994, firma A. cu sediul în Delaware S.U.A.

La 10 septembrie 1998, A. S.U.A. a deschis o filială în Insulele Canalului din Alderney Marea Britanie, respectiv A. Anglia.

Din actele dosarului rezultă că A. Anglia avea doi acționari, inculpatul D.M. și A.J.K. și avea un capital de acțiuni de 10.000 acțiuni la câte o liră fiecare, iar fiecare din cei doi dețineau câte o acțiune, restul acțiunilor fiind vândute.

O societate A. Anglia avea ca obiect de activitate cumpărarea de acțiuni de la alte societăți și potrivit declarației lui A.J.K., înțelegerea dintre el și inculpatul D.M. a fost ca acțiunile cumpărate de A. de la SC M. SA Galați să fie plătite de către inculpat, însă, banii au fost virați de către compania E.S.W.I. din Olanda, unde inculpatul deținea 1/3 din acțiuni. Banii pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni al SC M. SA Galați au fost plătiți F.P.S. - ului, în numele firmei A., acești bani fiind puși la dispoziție din capitalul inculpatului D.M. Firma A. Anglia a fost radiată din Registrul Comerțului Alderney în august 2000.

împreună cu G.V.E., inculpatul a înființat o nouă firmă A. cu sediul în Olanda la 8 mai 2001. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză în sarcina inculpatului, se rețin următoarele:

1. în luna mai 1999, inculpatul D.M. a venit la SC M. SA Galați însoțit de martorii S.S., G.R.C., L.G.A., G.S. și fără a încheia un contract sau o convenție între ei, martorii au fost prezenți ca fiind "specialiști din Olanda".

Martora S.S. se ocupa de problemele cu paza și siguranța în unitate, martora G.R.C. cu activitatea de consiliere și traducere, martorul L.G.A. cu producția și G.S. cu activități de import-export.

între martori și inculpat nu au fost încheiate contracte de prestări servicii, nu s-au întocmit facturi care să ateste plata serviciilor, nu au fost semnate ștate de plată. Cazarea și diurna le-au fost asigurate în mod constant de inculpatul D.M., iar martora G.R.C. și martorul L.G.A. au rămas în SC M. SA Galați, până în luna mai a anului 2000.

După plecarea translatoarei G.R.C., în SC M. SA Galați, la solicitarea inculpatului D.M. a venit martorul I.B.

Până la 1 ianuarie 2000, inculpatul D.M. trebuia să realizeze în SC M. SA Galați o investiție/aport de capital de 4.000.000 mărci germane și pentru că nu a reușit să realizeze acest lucru, a hotărât să creeze o datorie a SC M. SA Galați, față de A. și astfel, prin refuzul de a lua banii în numerar, să poată mări capitalul social.

La data de 6 ianuarie 2000 și 8 iunie 2000, inculpatul D.M. a întocmit facturile M.F.M. 99/1028 în valoare de 2.885.435.500 lei și M.F.M. 99/1030 în sumă de 1.777.933.000 lei, care au fost redactate pe calculator în limba engleză și sumele înscrise reprezentau c/valoarea activităților desfășurate de persoanele menționate pe linia de export. Ambele facturi aveau aplicate ștampila firmei A., iar în perioada de referință, funcția de contabil șef era ocupată de martorul B.V. Inculpatul D.M. a înmânat cele două facturi la diferite intervale de timp martorului B.V., în vederea înregistrării în contabilitate, care nu a făcut cunoscut inculpatului că nu pot fi înregistrate în contabilitate și a realizat că dacă SC M. SA Galați ar fi plătit către firma A. întreaga sumă de 4.633.368.500 lei, situația economică a SC M. SA Galați, ar fi devenit îngrijorătoare.

Aceste împrejurări i-au fost relatate inculpatului D.M. de către martorul B.V. prin martorul B.I. - translator, iar inculpatul i-a replicat martorului că nu solicită în calitatea pe care o avea la firma A., restituirea sumei de 4.633.368.500 lei, ci doar transformarea în aport la capitalul social.

Deși i s-a explicat inculpatului că fără existența unui contract de prestări servicii nu se poate realiza înregistrarea facturilor în contabilitate și că transformarea sumei în aport la capitalul social este interzisă de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, inculpatul D.M. a păstrat facturile, în vederea găsirii unei soluții.

Deși activitatea desfășurată de persoanele cu care a venit inculpatul D.M. în SC M. SA Galați, nu puteau fi controlate pe bază de documente, același inculpat a pus în discuția A.G.A. din 1 iunie 2000, aprobarea unui contract de prestări servicii între SC M. SA Galați și A., iar martorii prezenți la ședință au declarat însă că nu s-a pus în discuție și perioada prin care să se încheie contractul și nici data începerii lui.

La data de 4 octombrie 2000, cu mult după data întocmirii celor două facturi, s-a întocmit contractul de prestări servicii (menajament nr. 467) și din partea SC M. SA Galați a semnat inculpatul D.M., iar din partea A. din Olanda a semnat reprezentantul firmei G.V.E. Contractul a fost înregistrat în registrul de ieșiri pe anul 2000, dar deabia la începutul anului 2001, inculpatul D.M. a înmânat din nou facturile, martorul B.V.

Acesta a fost invitat să vadă la registratură contractului de management și astfel să procedeze la înregistrarea lor în contabilitate.

Din dispoziția expresă a inculpatului D.M., martorul B.V. a dus cele două facturi la serviciul de contabilitate, iar martorii I.N. și T.M. au întocmit nota contabilă pe luna martie 2001.

Din acest moment SC M. SA Galați figurează scriptic ca având o datorie față de A. în sumă de 4.663.368.500 lei.

Cu ocazia controlului efectuat, în data de 21 iunie 2001, de către inspectorii financiari din cadrul A.F.P. Galați, s-a constatat că cele două facturi emise în 6 ianuarie 2000 și 8 iunie 2000 pentru activitatea de management desfășurată pe anul 1999, în valoare de 4.663.369.5000 lei, au fost înregistrate din dispoziția inculpatului D.M. în luna martie 2001. Cu ocazia controlului s-a solicitat inculpatului D.M. să prezinte contractul de management care a stat la baza facturării, iar acesta nu l-a prezentat, refuzând să semneze procesul-verbal de constatare.

De asemenea, inculpatul D.M. a dat dispoziții martorei B.A. să depună contestație la procesul-verbal al A.F. Galați.

Prin înregistrarea unor facturi care nu prezenta realitatea, în condițiile în care echipa managerială adusă din Olanda nu era încadrată în firma A. s-a reținut că inculpatul D.M. a încercat să prejudicieze SC M. SA Galați cu suma de 4.663.368.500 lei, sumă care în fapt era cuvenită firmei SC A.

2. M.T.M. Olanda (M.T.M.H.) este o firmă din Olanda având ca acționar unic firma D.B. Olanda firma inculpatului D.M., manageriată de acesta. Din actele sosite prin Interpol, a rezultat că funcția de director la M.T.M.H. a fost ocupată în acea perioadă de inculpatul D.M.

în fapt, firma M.T.M.H. este o societate comercială de intermediere vânzare-cumpărare și începând cu luna februarie 2000 a cumpărat de la partea vătămată SC M. SA Galați, mai multe produse. Relația comercială nu a avut la bază un contract scris, iar în perioada februarie 2000 - decembrie 2001 vânzarea și respectiv cumpărarea de marfă s-a realizat pe bază de comenzi și confirmări de comenzi. Inexistența unui contract scris, a avut ca urmare imposibilitatea urmăririi plăților și a tragerii la răspundere pentru nerespectarea clauzelor contractuale, cu plata de penalități pentru întârziere sau cu rezilierea de contract.

Pe lângă firma M.T.M.H. la care inculpatul D.M. era director SC M. SA Galați mai avea și alți clienți externi: G.D.G. - Germania; V.W.B.V. - M. - Olanda, N.M.E.M. Norvegia, W.H. Grecia și V.N.H. - Olanda.

în comenzile aparținând M.T.M.H. era precizată cantitatea, calitatea și oferta de preț, iar la rubrica transport, se consemna "preț neinclus". Pe facturile întocmite de SC M. SA Galați se trecea ca și condiție de livrare "ex works", la poarta fabricii. Astfel, în mod normal, M.T.M.H. ar fi trebuit să se ocupe de transport.

Pe baza dispozițiilor inculpatului D.M., cheltuielile de transport au fost suportate de SC M. SA Galați. Transportul era facturat separat pe factură, nu se prevedea termenul de plata c/valorii transportului, iar în vara anului 2000, angajații serviciului export-import aveau posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanții clienților externi, în cazul în care se apropia termenul scontat și aceștia nu plăteau. Se relația comercială SC M. SA Galați și M.T.M.H. Olanda s-a ocupat martora Ț.D. Dacă pentru ceilalți clienți externi termenul de plată contractat era de 30 zile și în cazuri excepționale 60 zile pentru M.T.M.H. Olanda, termenul de plată înscris pe facturi, din dispoziția inculpatului D.M. era de 60 zile. De asemenea, inculpatul a atașat la dosar o înțelegere cu M.T.M.H. Olanda, în care termenul de 60 zile era prelungit până la 90 zile. Pe toată perioada contractării, conform desfășurătorului depus la dosar, chiar și termenul de 60 zile a fost depășit. în condiții normale, martora Ț.D. ar fi trebuit să ia legătura cu reprezentantul din Olanda al M.T.M.H. și mai mult decât atât, se putea proceda la sistarea livrărilor către această firmă. Inculpatul D.M. a interzis martorei Ț.D. să ia legătura cu M.T.M.H., considerând că aceasta este problema lor. în luna septembrie 2000 martorul S.G., profitând de faptul că inculpatul D.M. era plecat în Olanda, a sistat livrările către M.T.M.H., iar la întoarcere, inculpatul D.M. a reînceput livrările către M.T.M.H. Olanda și a dispus retrogradarea martorului S.G.

în relațiile cu alți clienți externi, nu s-au întâmpinat greutăți în ceea ce privește plata c/valorii mărfii, deși au existat firme care au întârziat la plată timp de 4 termene. Situația clienților externi neîncasați era întocmită săptămânal și centralizată la nivel de serviciu, iar un exemplar ajungea la inculpatul D.M. și deși situația relației cu M.T.M.H. era îngrijorătoare, acesta nu a luat nici o măsură de sancționare. Din dispoziția inculpatului D.M., livrarea de marfă către M.T.M.H. a fost continuată la același preț și pe același termen de plată, în aceleași condiții de livrare, nefavorabile părții vătămate SC M. SA Galați. în luna decembrie 2001, datoria M.T.M.H. către SC M. SA Galați a ajuns la suma de 16.464.035.228 lei. După plecarea la București a inculpatului D.M., noul director al SC M. SA Galați a luat măsuri ferme în relația contractuală menționată: întocmirea unui contract, notificări pentru plata facturilor restante, sistarea livrărilor de marfă.

Cu ocazia controlului efectuat de inspectorii financiari din cadrul A.F.P. Galați, la data de 28 august 2001, pe linia repatrierii valutei, în relația strictă cu M.T.M.H. s-a aplicat părții vătămate SC M. SA Galați o amendă de 2.744.992.713 lei, iar inculpatul D.M. a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție și a dispus martorei D.A. să depună contestație la acesta, continuând livrările de marfă.

D.M.A.V.S. pentru neplata amenzii contravenționale, a instituit sechestrul asigurator la 31 decembrie 2001 asupra bunurilor aparținând SC M. SA Galați, până la concurența sumei de 5.247.366.046 lei.

în faza de urmărire penală s-a reținut că și fapta descrisă în punctul 2 din rechizitoriu s-a cauzat un prejudiciu total părții vătămate SC M. SA Galați, de 19.209.028.001 lei din care 16.464.035.288 lei, reprezintă prejudiciul creat în relația M.T.M.H. Olanda, iar 2.744.992.713 lei reprezintă amenda contravențională aplicată SC M. SA Galați pentru nerepatrierea valutei.

3. în perioada august 1999 - februarie 2000 din dispoziția inculpatului D.M. a fost ridicată din casieria părții vătămate SC M. SA Galați suma de 132.200.000 lei. Suma a fost ridicată pe baza dispozițiilor de plată și predată martorei R.C. Martora B.S. a precizat inculpatului că pentru sumele ridicate trebuie prezentate documente justificative, însă inculpatul nu a prezentat contabilității societății comerciale, astfel de documente. în prezența martorei B.S., în cele mai multe cazuri, inculpatul D.M. a semnat de primirea banilor și a aplicat ștampila societății A. Olanda.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit la urmărirea penală rezultă că inculpatul a executat toate semnăturile. Inculpatul a folosit banii în interes personal și nu a prezentat documente care să ateste folosirea acestora în alt scop decât cel personal, aceeași situație reținându-se pentru dispoziția de plată nr. 1015 din 6 august 1999, pe baza căreia martora G.R.C. a ridicat suma de 26.000.000 lei împuternicită fiind de inculpatul D.M., în calitate de reprezentant legal a SC R.R.I. SRL Galați.

Prin actul de inculpare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.V., I.N. și T.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece s-a constatat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei față de D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 în ceea ce privește alte relații comerciale.

în timpul urmăririi penale, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.

Prin încheierea nr. 2631 din 23 mai 2002, înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a judecării cauzei la Tribunalul Dolj.

în apărarea sa, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile, apoi un supliment la raportul de expertiză contabilă.

în drept, fapta inculpatului D.M. descrisă la pct. 1 din expunerea stării de fapt, constând determinarea în calitate de director și administrator al SC M. SA Galați, a înregistrării în contabilitate în luna martie 2001 a două facturi emise, la data de 16 ianuarie 2000 și 8 iunie 2000, de către firma A. Anglia pentru activitatea anului 1999, desfășurată de persoane ce nu erau angajate și plătite de A., facturi ce nu corespund realității, denaturând astfel rezultatele financiare și elementele patrimoniale ale anului 2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie de fals la legea contabilității prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. (2), cu referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

în privința infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., constând în aceea că în urma înregistrării celor două facturi prin nașterea obligației de plată a sumei de 4.663.368.500 lei către A. inculpatul a pus în executare rezoluția infracțională de a induce în eroare partea vătămată SC M. SA Galați, a fost achitat inculpatul în temeiul art. 13 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în sensul că inculpatul nu a solicitat niciodată plata celor două facturi, iar activitatea de consiliere management din partea echipei olandeze, a existat, chiar dacă aceștia nu au fost niciodată plătiți de A. și nici nu au fost angajați ai acestei societăți, diurna și cazarea, plătite de inculpat.

Faptele reținute în sarcina inculpatului la pct. ce constau în aceea că în calitate de administrator, director general și reprezentant legal al SC M. SA Galați la M.T.M.H. Olanda a folosit cu rea credință bunuri ale SC M. SA Galați, respectiv producția acesteia intermediind vânzarea producției prin M.T.M.H. și livrând acestei societăți în lipsa unor contracte economice clare, favorizând firma olandeză prin nesolicitarea plății, cum ar fi plătirea transportului de firma română pentru marfa livrată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății, pentru a favoriza o altă societate, la care directorul, administratorul sau reprezentantul legal al societății, are interese directe, infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (M. Of. nr. 33/29.01.1998) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru că patrimoniul SC M. SA Galați este exclusiv proprietate privată a statului, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 248 cu referire la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în soluționarea laturii civile a procesului penal, instanța de fond a constatat că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 540.300,56 Euro și 2.900 dolari S.U.A., sau suma echivalentă în lei de 15.184.338.285 lei, reprezentând sume neîncasate de la M.T.M.H., suma de 203.200.000 lei, reprezentând bani folosiți de inculpat, și suma de 7.763.135.230 lei reprezentând amenzi contravenționale aplicate SC M. SA Galați și de către D.G.P.F. Galați.

De asemenea, s-a solicitat de partea civilă și suma totală de 147.363.018 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul, cazarea și diurna pentru data desfășurării procesului.

Instanța a respins solicitarea părții civile de a obliga pe inculpat la plata amenzilor contravenționale, cu care societatea SC M. SA Galați a fost sancționată de D.G.F.P. în urma abaterilor constante pe linie financiară, neexistând o legătură de cauzalitate directă între aceste sancțiuni aplicate persoanei juridice și faptele reținute de instanță în sarcina inculpatul.

Cheltuielile judiciare pe durata procesului au fost admise în parte, având în vedere că în limita sumei de 60.000.000 lei a făcut probe cu acte de transport.

împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă SC M. SA Galați și inculpatul D.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a susținut că hotărârea este nelegală pentru că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și din infracțiunea prevăzută de art. 2151, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și în mod greșit s-a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Totodată, s-a criticat hotărârea pentru netemeinicie, întrucât pedepsele de un an și respectiv de un an 5 luni și 5 zile nu au fost corect individualizate.

Partea civilă SC M. SA Galați a solicitat prin apelul formulat obligarea inculpatului la plata sumei de 70.000.000 lei precum și a sumei de 7.763.153.230 lei, ce reprezintă c/valoarea amenzilor contravenționale aplicate de organul de control fiscal și la plata integrală a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal.

Inculpatul în apelul său a solicitat menținerea schimbărilor de încadrare juridică dată faptelor, achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, respingerea acțiunii părții civile în totalitate și ridicarea măsurii preventive de a nu părăsi țara.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 267 din 13 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, SC M. SA Galați și de inculpatul D.M. obligându-i pe apelanții inculpat și partea civilă la plata sumei de câte 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a constatat că deși SC M. SA Galați este o organizație de tipul celor prevăzute de art. 145 C. pen., iar inculpatul D.M. întrunește condițiile prevăzute de art. 147 alin. (2) C. pen., capitalul social al societății este în totalitate privat și nu proprietate publică, iar bunurile ce constituie patrimoniul acestei societăți nu sunt dintre cele prevăzute de art. 136 alin. (4) din Constituție, respectiv nu sunt bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice. A mai reținut că simplul fapt al deținerii de către F.P.S. a unor acțiuni în această societate nu înseamnă că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 145 C. pen., și art. 248 C. pen., F.P.S - ul reprezentând proprietatea privată a statului și nu proprietate publică.

Aceeași instanță a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută în legea specială, respectiv de infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data săvârșirii faptei. A reținut, în considerente că incriminarea din legea specială are prioritate în raport de dispozițiile legii ordinare penale, inculpatul D.M. făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută în legea specială și nu cea de abuz în serviciu, contra intereselor publice, SC M. SA Galați nefiind o unitate sau organizație de natura celor prevăzute în art. 145 C. pen.

De asemenea, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., instanța de apel a constatat că în speță se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii. S-a apreciat că inculpatul nu a solicitat niciodată plata celor două facturi, iar activitatea de consiliere management din partea echipei olandeze a existat chiar dacă aceștia nu au fost niciodată plătiți de A. și nici nu au fost angajați ai acestei societăți, diurna și cazarea fiind plătite de către inculpat.

S-a constatat de către instanța de control judiciar că în speță paguba cu consecințe deosebit de grave nu s-a produs și nici nu se putea produce, întrucât potrivit art. 210 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu sunt admise aporturile la majorarea de capital a societății comerciale pe acțiuni sub forma creanțelor.

S-a mai apreciat că deși faptele săvârșite de inculpat prezintă un pericol social ridicat și din dosar rezultă că acesta este cetățean olandez, fără antecedente penale, fiind bine integrat în societate și având anterior comiterii faptelor o conduită corespunzătoare, Curtea de Apel Craiova a constatat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt corect individualizate.

Totodată, s-a constatat că apelul părții civile SC M. SA Galați este neîntemeiat, întrucât s-a apreciat că amenzile penale financiare au fost primite de partea civilă pentru abateri contravenționale generale și nu pentru fapte care fac obiectul prezentei judecăți, iar cheltuielile judiciare către partea civilă au fost acordate de instanța de fond, în limita probelor administrate. De asemenea, s-a reținut că apelul inculpatului nu este fondat, întrucât cererea de achitare a acestuia pentru faptele pentru care a fost condamnat, nu este întemeiată, având în vedere motivele cu care s-a răspuns la apelul parchetului, privind individualizarea pedepsei.

împotriva deciziei penale nr. 267 din 13 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul D.M. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând motivele expuse pe larg în încheierea de ședință din 9 decembrie 2005 emisă de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) și art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este întemeiat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Din coroborarea complexului ansamblu probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, înalta Curte constată că în speță situația de fapt a fost corect reținută și detaliată la pct. 1, 2 și 3 din rechizitoriu, inculpatul D.M. săvârșind mai multe fapte care întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni:

- participație improprie la fals intelectual în acte contabile prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen., în referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (fapta descrisă la pct. 1 din actul de sesizare al instanței);

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., cu referire la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (ambele descrise la pct. 2 din rechizitoriu);

- delapidare în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (faptă descrisă la pct. 3 rechizitoriu).

în ce privește fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen., în referire la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen., se constată că în actul de inculpare în mod eronat a fost calificată astfel fapta descrisă la pct. 2 din rechizitoriu, întrucât societatea comercială SC M. SA Galați nu este una de interes public în înțelesul dispozițiilor art. 145 C. pen. și, pe cale de consecință, fapta inculpatului D.M. de a dispune în perioada februarie 2000 - decembrie 2001, în calitate de director general la SC M. SA Galați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, livrarea de mărfuri către firma M.T.M.H Olanda (firmă la care inculpatul era director) fără a încasa contravaloarea acestora prin îndeplinirea cu știință, în mod defectuos a atribuțiunilor de serviciu, toate acestea având drept consecință crearea unui prejudiciu în valoare totală de 19.209.028.001 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu referire la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 33 lit. a) C. pen.

Privitor la faptele descrise amplu la pct. 1 din rechizitoriu se constată că deși inculpatul D.M. a declarat constant că cele două facturi prezentate de organele de urmărire penală și existente la dosar nu sunt cele reale, susținerile sale au fost infirmate de martorii I.B., B.V., I.N., T.M. care au arătat în depozițiile lor că cele două facturi existente la dosar sunt unele și aceleași cu cele prezentate de inculpat pentru înregistrare. Mai mult inculpatul a încercat că acrediteze ideea (în declarația dată la 18 octombrie 2001) că persoanele menționate pe cele două facturi sunt angajate ale firmei A. însă martorii R.C.G., L.A.G. au declarat exact contrariul.

De altfel, din actele dosarului a rezultat, cu ocazia controlului efectuat la data de 21 iunie 2002 de către inspectorii financiari din cadrul A.F. Galați, că două facturi emise în 6 ianuarie 2000 și 8 iunie 2000 pentru o activitate de management desfășurată pe anul 1999 în valoare de 4.663.368.500 lei au fost înregistrate din dispoziția inculpatului D.M. în luna martie 2001. Deși inculpatului i s-a solicitat să prezinte contractul de management care a stat la baza facturării, inculpatul nu a făcut-o refuzând că semneze procesul-verbal de constatare. Mai mult, inculpatul a dat dispoziții șefului compartimentului F.C., B.A., să depună contestație la procesul-verbal al A.F. Galați.

Se constată că organele de urmărire penală au stabilit în mod corect că inculpatul, prin înregistrarea unor facturi care nu reprezintă realitatea, a încercat să prejudicieze SC M. SA Galați cu suma de 4.663.368.500 lei, sumă care, în fapt nu îi era cuvenită firmei A., denaturând astfel rezultatele financiare și elementele patrimoniale ale anului 2000 și, prin urmare în speță s-a stabilit în mod justificat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. în referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

Totodată, înalta Curte constată că în actul de sesizare al instanței s-a procedat la o corectă încadrare juridică dată faptei inculpatului D.M. de a pune în executare rezoluția infracțională de a induce în eroare partea vătămată SC M. SA Galați, prin nașterea obligației de plată a sumei de 4.663.368.500 lei către A., urmare a înregistrărilor celor două facturi, A. fiind firma la care inculpatul este acționar majoritar, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj și menținută de Curtea de Apel Craiova este netemeinică pentru că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., reținând că faptei îi lipsește una din elementele constitutive și anume "paguba cu consecințe deosebit de grave nu s-a produs și nici nu s-ar fi putut produce", pentru că potrivit dispozițiilor art. 210 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, aporturile la majorare de capital a societăților comerciale pe acțiuni nu erau admise sub forma creanțelor.

împrejurarea că aporturile la majorare de capital a societăților comerciale pe acțiuni era sau nu permisă sub forma creanțelor nu au nici o relevanță la momentul când se analizează și se stabilește în mod cert că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de înșelăciune (paguba nu s-a produs), dar acest fapt rezultă indubitabil din succesiunea evenimentelor, derulate în cadrul SC M. SA Galați din momentul în care SC A., cu sediul în Marea Britanie a devenit acționar majoritar ca urmare a încheierii cu F.P.S. a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni cu nr. 813 din 7 decembrie 1998.

Prin acest contract, inculpatul D.M., în calitate de manager general al firmei A., s-a obligat să efectueze din surse proprii sau surse atrase pe numele său, o investiție, de 12.000.000 mărci germane pe o perioadă de 3 ani (câte 4.000.000 mărci germane pe an) cu care să mărească capitalul social.

Din actele de constituire a companiei A., precum și din depozițiile unor martori rezultă însă că această societate sau inculpatul nu dispuneau de resursele financiare necesare pentru achitarea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Potrivit ordinului de constituire și statutului companiei A., firma a luat ființă cu numai un an anterior momentului încheierii contractului cu F.P.S. (10 septembrie 1998), având un capital social de 10.000 lire sterline, reprezentând contravaloarea a 10.000 de acțiuni.

Inculpatul și asociatul său A.J.K. au deținut câte o acțiune fiecare din capitalul social constituit, restul acțiunilor rămânând nevândute, iar martorul A.J.K. a relatat că firma nu a avut nici un angajat, nu a desfășurat activități economice, singura operațiune desfășurată constând în cumpărarea SC M. SA Galați.

în acest context de împrejurări este evident că activitatea inculpatului D.M. ce a constat în aceea că a determinat înregistrarea în contabilitate în cursul lunii martie 2001, a facturilor nr. M.F.M./99-1028 în valoare de 2.885.435.500 lei și nr. 1030 în valoare de 1.777.933.000 lei prin care firma SC M. devenea debitoare firmei A. cu suma de 4.663.368.500 lei nu reprezintă altceva decât o încercare de a prejudicia SC M. SA Galați cu suma respectivă.

De asemenea, se constată că și în condițiile în care s-ar admite ipoteza că martorii S.S., G.R., L.G.A. și G.S. ar fi prestat diverse servicii în favoarea SC M. SA Galați, nu s-a identificat nici o posibilitate de evidențiere a cuantumului sumelor datorate de SC M. SA Galați pentru plata acestor servicii, toți martorii sus-menționați neavând nici un contract cu SC M. SA Galați și mai mult decât atât, nici nu au figurat niciodată ca angajați ai firmei A.

Prin urmare, dacă în cazul celorlalte două tipuri de activități desfășurare de inculpat și, descrise în actul de sesizare al instanței au avut drept consecință producerea unei pagube efective în dauna SC M. SA Galați, prin încasarea sumelor de bani ridicate din casieria unității în interes personal sau printr-un comportament abuziv, de natură a împiedica recuperarea sumelor datorate de alte societăți, societății M. SA Galați, în cazul modalității descrise mai sus, paguba într-adevăr nu s-a produs, dar din motive independente de voința inculpatului.

Acest lucru nu înseamnă însă că prejudiciul nu se putea produce atâta vreme cât odată facturile evidențiate în contabilitate, puteau fi valorificate, respectiv se putea cere oricând efectuarea plăților.

Se apreciază că inculpatul nu putea fi împiedicat să ceară și să dispună efectuarea plății. Chiar dacă potrivit declarațiilor sale voia să transforme această sumă în aport la capitalul social, acest lucru era interzis de legislația în vigoare la acea dată [(art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (M. Of. nr. 33/29.01.1998), iar martorul B.V., contabilul șef al societății în perioada respectivă, îi făcuse cunoscute inculpatului dispozițiile legii.).

Deci, în speță, este dovedit inclusiv faptul că paguba s-ar fi putut produce și, prin urmare este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de înșelăciune, motiv pentru care înalta Curte îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă corespunzătoare, funcție de criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

în ce privește fapta săvârșită de inculpatul D.M. în modalitatea descrisă la pct. 3 din rechizitor, înalta Curte apreciază că instanța de fond a procedat just atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei în aceea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în republicarea din 29 ianuarie 1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și nu aceea de delapidare prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Se constată că în perioada august 1999 - februarie 2000, inculpatul D.M., în calitate de administrator, director și reprezentant legal al părții vătămate SC M. SA Galați a ridicat de la casieria societății SC M. SA Galați suma de 133.200.000 lei, în baza unor dispoziții de plată, banii fiind folosiți în interes personal, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Prin urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul D.M. neputând să prezinte în nici una din situațiile în care a emis dispoziții de plată și în baza cărora s-au ridicat diverse sume de bani, nici un document justificativ.

Susținerile inculpatului că nu a folosit cu rea credință suma de bani, că acesta i se cuvenea ori erau creanțe ale societății A. sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, la prezentarea dispozițiilor de plată nr. 1813 din 17 ianuarie 2000, 1812 din 17 ianuarie 2000, 47 din 9 februarie 2000, 1804 din 14 ianuarie 2000 și 1557 din 13 septembrie 1999 inculpatul a declarat inițial că semnătura nu-i aparține. Afirmațiile inculpatului au fost contrazise de susținerile martorilor B.S., B.A. și B.V. care au arătat că dispozițiile de plată își urmau cursul normal în sensul că, până la semnarea de primire a banilor de către inculpat, acestea erau avizate și semnate de către toți cei îndrituiți să facă acest lucru. De asemenea, expertiza grafologică a confirmat că semnăturile îi aparțin inculpatului.

Totodată, înalta Curte constată că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat că suma de 133.200.000 lei nu este nici cesiune și nici creanță către SC R.R. SRL București, societate a inculpatului ce a creditat SC M. SA Galați cu suma de 340.345.000 lei pentru plata muncitorilor disponibilizați, sumă restituită societății în două rate la 15 iunie 2001 și 17 iulie 2001 și nici bani restituiți firmei A., ci sumă primită ca avans spre decontare de inculpat și care a fost folosită de acesta fără a prezenta acte justificative și nici adrese de înaintare a sumei la firma A.

înalta Curte, examinând întreg ansamblul probator administrat în cauză atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească constată că instanța de fond și apoi cea de control judiciar au reținut în mod corect și justificat că inculpatul este cetățean olandez în vârstă de 58 de ani, divorțat, cu trei copii majori, fără antecedente penale, iar în Olanda este cunoscut ca un întreprinzător activ, cu o bună reputație, iar în prezent acesta traversează o situație financiară dificilă, iar starea sănătății sale e precară, suferind de diferite afecțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social concret al acestor fapte, împrejurările și modul de săvârșire, urmările produse, valoarea prejudiciilor, dar și persoana inculpatului, faptul că este infractor primar, este integrat social, iar anterior comiterii faptelor a avut o conduită corespunzătoare în societate.

înalta Curte, observând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța se va orienta la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., în referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2992 va constata grațiată condiționat pedeapsa aplicată și va pune în vedere inculpatului condițiile grațierii.

Va condamna același inculpat la o pedeapsă orientată spre minimul special, aceea de 5 ani închisoare, pentru fapta prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei descrisă la pct. 2 din rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 2481C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și în baza acestor texte de lege îl va condamna pe inculpat la 5 ani închisoare.

De asemenea, în baza art. 2151alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru săvârșirea faptei descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), înalta Curte îl va condamna pe inculpat, la 3 ani închisoare, iar în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 va constata grațiată condiționat această pedeapsă și va pune în vedere inculpatului condițiile grațierii.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., înalta Curte va dispune ca inculpatul să execute o singură pedeapsă dintre cele de 5 ani închisoare pe care o va spori cu un an închisoare, astfel încât în final inculpatul D.M. va executa 6 ani închisoare tocmai datorită pluralității de infracțiuni săvârșită de inculpat și raportat la gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, exprimat prin limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor.

La aplicarea acestui spor de pedeapsă s-a avut în vedere pe lângă cele sus-menționate și valoarea foarte mare a sumelor cu care a fost prejudiciată SC M. SA Galați și a celei cu care ar fi putut fi păgubită (4.663.368.500 lei), dar și de atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, care inițial a recunoscut și, apoi, a negat succesiv aceleași împrejurări. Totodată, va dispune anularea actelor false.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din 17 octombrie 2001, precum și perioada arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 10 iulie 2003.

Referitor la soluționarea laturii civile a procesului penal, înalta Curte constată că SC M. SA Galați s-a constituit parte civilă în procesul penal depunând la dosarul cauzei adrese de precizare a pretențiilor civile sub nr. 2310 din 10 iulie 2002, nr. 73 din 20 februarie 2003 și nr. 256 din 23 iunie 2003.

înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, ansamblul material probator existent la dosarul cauzei, având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă și suplimentul, întocmite de expertul P.S.V., văzând și dispozițiile art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., precum și dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale cu privire la răspunderea administratorilor și directorilor societății comerciale, urmează să admită în parte acțiunea civilă formulată de partea SC M. SA Galați și să oblige pe inculpat la plata sumelor de 540.300,56 EURO și 2.900 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la data plății, precum și la plata sumei de 133.200.000 lei, reprezentând suma folosită de inculpat în interes propriu și pentru care nu a prezentat acte justificative (suma delapidată).

Totodată, va admite cererea de cheltuieli judiciare formulată de partea civilă SC M. SA Galați în limita sumei de 100 milioane lei vechi.

Față de cele mai sus-menționate, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul formulat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul declarat de inculpatul D.M., ca nefondat și a dispus obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 7136/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 7115/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7118/2005. Penal