ICCJ. Decizia nr. 7117/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 29 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4983/2005, Curtea de Apel Iași, pe rol aflându-se recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 453 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Iași.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.P.
înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003) în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
în conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceiași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată instanța de apel constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 17 din Legea nr. 78/2000, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. referitor la cazurile de excepție prin care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.
Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002_i ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei a reprezentat onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7116/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7124/2005. Penal → |
|---|
