ICCJ. Decizia nr. 7124/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 996 din 15 august 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul N.V., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei amenzii penale de 15.000.000 lei aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1670 din 14 octombrie 2002 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză.
S-a computat din pedeapsă durata prevenției și s-a menținut starea de arest. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri de 5.000.000 lei către partea civilă S.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
în ziua de 16 iunie 2005 N.V., însoțit de martorul A.F. a trecut pe Șoseaua Colentina din București, pe lângă partea vătămată S.A. căreia i-a smuls de la gât un lănțișor de aur pe care l-a vândut în Piața Voluntari cu 100.000 lei.
Prin decizia penală nr. 748/A/2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt și reducerea pedepsei.
împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul.
Acesta nu și-a motivat recursul în condițiile prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel că instanța va examina recursul în condițiile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen.
în raport de aceste dispoziții, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., ar trebui luat în considerare din oficiu.
Instanța a reținut o corectă situație de fapt, încadrarea juridică dată faptei fiind legală și temeinică iar pedeapsa just individualizată în raport de criticile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cât privește susținerea apărătorului în concluziile orale puse în cursul dezbaterii recursului potrivit căruia fapta nu constituie infracțiunea de tâlhărie ci aceea de furt calificat, aceasta nu este fondată.
Așa cum a motivat instanța apelului acțiunea deposedării părții vătămate de lănțișorul pe care-l purta la gât prin smulgere brutală, realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie întrucât reprezintă un furt cu violență. Violența s-a realizat prin smulgere, acțiune de natură să provoace durere fizică și să inducă o puternică tulburare psihică de teamă în conștiința victimei. De altfel în mod unanim aceasta este jurisprudența instanțelor în această materie.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul și l-a obligat pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7117/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7131/2005. Penal → |
|---|
