ICCJ. Decizia nr. 7214/2005. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7214/2005
Dosar nr. 7780/2005
Şedinţa publică din 28 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 decembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 120/6/2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a menţinut starea de arest a inculpatului Şt.A. constatând că subzistă temeiurile ce au impus luarea măsurii.
S-a constatat de instanţa de apel ca fiind îndeplinite condiţiile art. 160b C. proc. pen. şi art. 350 şi 3002 din acelaşi cod.
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au impus-o şi în consecinţă, judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea dosarului, rezultă că inculpatul Şt.A. a fost arestat preventiv la data de 26 decembrie 2004, reţinându-se în sarcina sa că, în noaptea de 25 decembrie 2004, împreună cu alţi inculpaţi, a folosit violenţa împotriva unui număr de şase persoane, deposedându-le de bani şi bunuri.
Prin sentinţa penală nr. 672/ PI din 26 octombrie 2005, Tribunalul Timişoara l-a condamnat, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. pen., şi nu a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cum temeiurile se menţin, iar măsura arestării preventive a fost prelungită şi menţinută legal de instanţe, dispunându-se şi o condamnare în primă instanţă, în mod corect instanţa de apel a menţinut-o.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat fiind nefondat, va fi respins în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Şt.A. împotriva încheierii din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosar nr. 12016/P/2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7209/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7218/2005. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
