ICCJ. Decizia nr. 7209/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7209/2005
Dosar nr. 3049/2005
Şedinţa publică din 22 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa penală nt.86 din 22 aprilie 2003 (dosar nr. 571/2002), a condamnat pe inculpaţii:
1. civ. P.S.C., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 35 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 328/1966, republica (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) În baza dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003, au fost graţiate în întregime şi condiţionat pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de „asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni" prevăzută de art. 323 C. pen.
2. slt. G.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
3. lt. col. (rez.) I.T. şi
4. civ. Ţ.I., la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
5. cpt. P.D.,
6. civ. S.Z.V. şi
7. civ. V.Z.Şt., la câte 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice pentru cpt. P.D. şi civ. V.Z.Şt. din aceeaşi infracţiune cu art. 33 lit. a) C. pen., aşa cum au fost trimişi în judecată.
8. serg. maj. R.F., la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002 şi art. 8 din OUG nr. 18/2003 s-a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa aplicată.
În baza art. 861 şi 862 C. pen., instanţa a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare sub supraveghere pentru inculpaţii slt. G.M. şi civ. P.S.C. pe câte un termen de încercare, pentru fiecare, de 6 ani.
Conform dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare au fost obligaţi inculpaţii la următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte anual, în fiecare zi de joi a lunii decembrie, la organul de poliţie al locului de domiciliu;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice locul de muncă şi să justifice schimbarea acestuia;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere.
Potrivit art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor pe termene de încercare de câte 5 ani pentru inculpaţii civ. Ţ.I. şi lt. col. (rez.) I.T. şi de câte 4 ani pentru inculpaţii cpt. P.D., civ. S.Z.V. şi V.Z.Şt.
S-a atras atenţia acestor inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor.
Conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepselor aplicate pentru inculpaţii slt. G.M., civ. P.S.C., lt. col. (rez.) I.T. şi civ. Ţ.I., prevenţia executată de la 3 octombrie 2002, la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaţilor: lt. col. (rez.) I.T., slt. G.M., civ. Ţ.I. şi P.S.C.
În baza dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţii:
- lt. col. (rez.) I.T. –500 dolari S.U.A.
- slt. G.M. -10.000 dolari S.U.A.
- cpt. P.D. - 100 dolari S.U.A.
- civ. Ţ.I. - 400 dolari S.U.A.
- civ. P.S.C. – 17.000 dolari S.U.A.
ori pentru fiecare dintre aceşti inculpaţi plata echivalentului sumelor în lei.
La 8 aprilie 2003, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu, faptelor de corupţie săvârşite de inculpaţii G.M., I.T. şi Ţ.I. din art. 9 al Legii nr. 78/2000, în art. 257 sau, după caz, art. 26 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi cu referire la art. 9 din Legea nr. 78/2000.
Procurorul a arătat că, din greşeală, prin rechizitoriu au fost trimişi în judecată inculpaţii G.M., Ţ.I. şi lt. col. I.T., pentru infracţiunea distinctă prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000 întrucât, în realitate, articolul respectiv nu prevede o infracţiune distinctă, ci reprezintă o agravantă pentru infracţiunile de corupţie pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii amintiţi.
Procurorul a cerut să se aplice dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 78/2000 în referire la infracţiunea de trafic de influenţă şi pentru inculpatul P.S.C.
Într-adevăr, art. 9 din Legea nr. 78/2000 stipulează că în cazul infracţiunilor de corupţie dacă sunt săvârşite în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale ori al unui dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale, ori schimburile sau investiţiile internaţionale, maximul pedepsei prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni se majorează cu 5 ani.
Aşa cum a reţinut instanţa, inculpaţii nu se găsesc în nici una din situaţiile mai sus arătate, motiv pentru care nu a acceptat cererea de schimbare a încadrării juridice, iar inculpaţii G.M., I.T. şi Ţ.I. au fost achitaţi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000.
Aşa cum s-a mai arătat, prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul P.S.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., dedusă judecăţii prin actul de sesizare şi care nu a fost reţinută şi pentru alţi inculpaţi.
S-a reţinut, pe bază de probe, că până la prezentarea în faţa procurorului P.S.C. nu a fost cunoscut şi nici el nu a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, cu excepţia inculpatului G.M. şi că nu au fost conturate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., neexistând fapte care să releve asocierea, iniţierea constituirii unei asocieri, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri pentru săvârşirea de infracţiuni.
Cum această infracţiune nu a fost reţinută şi pentru alţi inculpaţi, prima instanţă a arătat că este imposibil să se pretindă că P.S.C. s-a asociat cu sine însuşi.
S-a mai precizat că pentru existenţa infracţiunii prevăzută de 323 C. pen., este necesar ca între făptuitori să existe, mai întâi, un consens, fără echivoc, privind constituirea şi scopul asocierii, apoi se cere ca întovărăşirea să aibă o oarecare durată de timp, când se elaborează un plan, se fac pregătiri materiale şi se stabilesc rolurile fiecărui participant în activitatea infracţională ulterioară.
Activităţile desfăşurate de inculpaţi în mod individual şi sporadic nu pot constituit prin ele însele infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., lipsind cerinţele arătate mai sus, fapta neexistând nici în sarcina inculpatului P.S.C.
Pentru motivele de mai sus, de altfel, a şi fost respinsă, la 8 aprilie 2003, cererea procurorului de extindere a procesului penal faţă de inculpaţii G.M., I.T. şi Ţ.I., cu privire la infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.
Prima instanţă a judecat cauza ce a format obiectul dosarului nr. 571/2002 într-un complet legal constituit (dintr-un singur judecător), însă pronunţarea s-a făcut de acelaşi complet, în ziua următoare, publicării în M. Of. a modificării art. 29 din Legea nr. 78/2000, potrivit căruia cauzele de corupţie se judecă în primă instanţă de un complet de doi judecători.
Datorită acestei situaţii, procurorul şi inculpaţii P.S.C., serg. maj. R.F., cpt. P.D., civ. S.Z.V. şi V.Z.Şt. au atacat cu apel sentinţa nr. 86 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi astfel, în urma admiterii căii de atac, hotărârea a fost desfiinţată prin Decizia nr. 59 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel, pronunţată în dosarul nr. 32/2003, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de la momentul dezbaterii, într-un complet de judecată legal constituit.
În urma rejudecării cauzei Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa nr. 65 din 15 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 394/2003, apreciind că măsurile dispuse prin sentinţa nr. 86/2003 a aceleiaşi instanţe, sunt întemeiate, a pronunţat aceeaşi soluţie în privinţa pedepselor aplicate şi a modului de individualizare. În privinţa confiscării, s-a dispus că de la inculpatul P.S.C. să se confişte suma de 15.000 mărci germane în loc de 17.000 dolari S.U.A., cât se dispusese iniţial.
În fapt, instanţele de fond, pe baza probelor administrate, au reţinut următoarele:
1. Inculpatul civ. P.S.C., în perioada iulie 2000 – 31 decembrie 2002, în baza unei rezoluţii unice infracţionale, a pretins şi primit, în mod repetat sume de bani de la coinculpatul G.M. pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul C.G.S., în scopul obţinerii de vize Schengen, pentru 17 persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În aceeaşi perioadă, acelaşi inculpat, a circulat pe drumurile publice cu autoturismul VW Passat neînmatriculat în România, dar i-a montat numerele false ce aparţineau autoturismul Skoda Octavia proprietatea sa, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 35 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 328/1966.
2. Inculpatul slt. G.M., în perioada iulie 2000 – decembrie 2001, în baza unicei rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani în valută de la diferite persoane (17 identificate şi altele neidentificate) de pe raza judeţelor Maramureş şi Cluj, pentru a le obţine vize Schengen, lăsând să se înţeleagă că are influenţe şi legături la consulatul Germaniei din Sibiu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sarcina acestor inculpaţi s-a reţinut că, în cursul anului 2000 inculpatul civil P.S.C. a fost salariat al C.G.S. (conducător auto deservind autovehiculul consulului) şi într-un cerc de cunoştinţe s-a cunoscut cu inculpatul slt. G.M. ofiţer la UM 01350 Baia Mare. În aceste relaţii fiind, la un moment dat, la iniţiativa lui G.M. inculpatul P.S.C. i-a confirmat că are legături în cadrul consulatului şi pe baza acestora în schimbul unor sume de bani în valută ar putea obţine aplicarea de vize Schengen.
Prin înţelegerea celor doi s-a reţinut că, inculpatul G.M. va racola persoane de încredere, care să plătească sume de bani la început fiind de 1.200 dolari S.U.A. de persoană, pentru ca la sfârşitul perioadei să se ajungă la 1.600 dolari S.U.A. de persoană pentru cumpărarea influenţei.
3 - 4. Inculpaţii I.T. şi Ţ.I. s-a reţinut că, în baza rezoluţiei unice infracţionale au racolat diverse persoane interesate în obţinerea de vize Schengen, transmiţând şi documente (fotografii şi paşapoarte) precum şi sumele de bani ce reprezentau preţul influenţei, inculpatului G.M. despre care ştiau că are relaţii la consulatul german din Sibiu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
5 - 7. Inculpaţii P.D., S.Z.V. şi V.Z.Şt., de asemenea, în baza unicei rezoluţii infracţionale au racolat alte persoane în vederea obţinerii de vize Schengen, transmiţând şi ei documente (fotografii şi paşapoarte) şi sumele de bani reprezentând preţul influenţei inculpatului G.M., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi
8. în sarcina inculpatului R.F. s-a reţinut că, în ziua de 2 octombrie 2002, a comunicat telefonic numitei G.M., soţia inculpatului slt. G.M. să ascundă sau să distrugă o agendă în care se aflau date cu privire la evidenţa sumelor de bani încasate de G.M. de la persoanele racolate, îngreunând astfel urmărirea penală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen., întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului.
Se mai reţine că o parte din persoanele interesate de obţinerea vizei pentru spaţiul Schengen au acceptat oferta de vânzare a influenţei din partea inculpatului G.M. fie direct, fie prin complicii săi sus-menţionaţi, dar fie nu au primit viză şi paşapoartele le-au fost restituite pur şi simplu şi deci acceptarea ofertei nu a fost fructificată. Altă parte din aceste persoane nu au mai putut fi identificate datorită activităţii infracţionale a inculpatului R.F., dar au fost reţinute ca fiind dovedite prin notele de redare a convorbirilor telefonice şi care evidenţiază pretinderea sumei de bani sau aluzii cu privire la exercitarea unei influenţe în vederea obţinerii vizelor la consulatul german din Sibiu.
Aceasta este situaţia de fapt reţinută prin sentinţa penală nr. 65 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi împotriva căreia au declarat apel atât P.N.A. precum şi toţi cei 8 inculpaţii.
P.N.A. prin apelul declarat critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la:
- greşita achitare a inculpatului P.S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 C. pen., precum şi pentru respingerea netemeinică a cererii de extindere a procesului penal faţă de inculpaţii G.M., I.T., Ţ.I. şi pentru infracţiunea de asociere în vedere săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- nereţinerea în cazul inculpaţilor P.S.C. S.C, G.M., I.T. şi Ţ.I. în încadrarea juridică a formei agravate şi prevăzută de art. 9 din Legea nr. 78/2000;
- pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, precum şi pentru confiscarea greşită în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., doar a echivalentului în lei a 15.000 mărci germane de la inculpatul P.S.C., în condiţiile în care obiectul material al infracţiunii de trafic de influenţă l-a constituit suma de 17.000 dolari S.U.A.
În cuvântul acordat pentru susţinerea motivelor de apel în şedinţa publică din 17 ianuarie 2005 procurorul a mai adăugat şi motivul privitor la aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.S.C., întrucât suspendarea executării sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni dar numai dacă pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani şi nu la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cum are acesta de executat.
Prin apelul declarat de inculpatul P.S.C. se critică sentinţa pentru greşita apreciere a probelor şi potrivit cărora se impune a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv latura subiectivă.
Inculpatul G.M. prin apelul său, solicită desfiinţarea soluţiei atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea cercetării judecătoreşti şi numai în subsidiar, a solicitat să fie rejudecată cauza de către instanţa de apel şi fie, să fie achitat, fie să i se reducă pedeapsa, iar suma confiscată de la el să fie redusă de la 10.000 dolari S.U.A. la 5.000 dolari S.U.A., atât cât a recunoscut.
Prin apelurile formulate de inculpaţii I.T., Ţ.I., P.D., S.Z.V. şi V.Z.Şt. se susţine că în mod greşit au fost condamnaţi pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată, neexistând dovezi că ei au comis o asemenea faptă penală.
Inculpatul R.F., prin apelul declarat a solicitat a fi achitat pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa şi prevăzută de art. 264 C. pen., lipsind unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă şi astfel să se facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sau să i se aplice o sancţiune administrativă.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 5 din 31 ianuarie 2005, a admis apelurile declarate de P.N.A. şi inculpatul P.S.C.
A desfiinţat sentinţa penală nr. 65 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, în parte.
În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul P.S.C. la 3 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.S.C., sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani.
Potrivit art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial, în fiecare zi de joi a lunii a doua din trimestru, la organul de poliţie al locului de domiciliu;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.
Atrage atenţia inculpatului P.S.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., confiscă de la inculpatul P.S.C. suma de 17.000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în lei.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.M. M., I.T., Ţ.I., P.D., S.Z.V., V.Z.Şt. şi R.F.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Această decizie a nemulţumit din nou atât parchetul precum şi pe toţi cei 8 inculpaţi, motiv pentru care au declarat în termenul legal, recursurile de faţă.
Prin recursul declarat de parchet, Decizia penală nr. 5/2005 este criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate deoarece:
- greşit a fost achitat inculpatul P.S.C., pentru infracţiunea de asociere, pentru comiterea de infracţiuni prevăzută de art. 323 C. pen., precum şi pentru respingerea netemeinică a cererii de extindere a procesului penal şi faţă de inculpaţii G.M., I.T. şi Ţ.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., dispusă prin încheierea din 8 aprilie 2003, de asemenea, se critică şi încadrarea juridică incompletă faţă de inculpaţii P.S.C., G.M., I.T. şi Ţ.I. prin neaplicarea şi a art. 9 din Legea nr. 78/2000, iar în finalul motivelor de recurs invocate de parchet se află critica adusă individualizării pedepselor atât sub aspectul cuantumului ce se cere a fi majorat cât şi asupra modalităţii de executare ce impune ca făptuitorii să fie privaţi de libertate.
Inculpatul P.S.C. prin recursul declarat, a solicitat a fi reapreciate probele şi astfel să se dispună achitarea sa şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, iar în rest să se menţină Decizia atacată în ceea ce-l priveşte.
Inculpatul G.M., prin recursul de faţă, a criticat hotărârea atacată ca de altfel şi sentinţa, pentru că, nu s-a reuşit de fapt ca să fie judecată cauza, condiţii în care ar trebui casată cu trimitere spre rejudecare.
În situaţia în care nu se va reţine această critică, însuşindu-şi şi motivele invocate de coinculpatul P.S.C. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de influenţă, nefiind dovedită vinovăţia sa şi să se facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Cu privire la restul faptelor, a cerut a se menţine Decizia atacată şi astfel să se respingă recursul parchetului ca nefondat.
Recurenţii inculpaţi Ţ.I. şi I.T., de asemenea, prin recursurile formulate au solicitat achitarea lor pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.
Recurenţii inculpaţi P.D., V.Z.Şt., S.Z.V, au criticat Decizia atacată pentru aprecierea eronată a probelor şi după ce se va face o reevaluare a acestora, să se dispună, de asemenea, achitarea lor pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, nefiind întrunite elementele constitutive, respectiv latura subiectivă şi ca atare, să se aplice art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar inculpatul R.F., trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., prin recursul declarat, de asemenea, a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind dovedită latura subiectivă a acestei fapte penale.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probatoriul cauzei în raport de criticile aduse de recurenţi precum şi din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Ambele instanţe, în mod justificat şi legal, au reţinut că în cauză nu se dovedesc a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., şi pentru care a fost trimis în judecată doar inculpatul P.S.C. De asemenea, temeinic şi legal, prin încheierea şedinţei publice din 8 aprilie 2003, s-a respins cererea de extindere a procesului penal pentru aceeaşi infracţiune, respectiv cea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., şi faţă de inculpaţii G.M., I.T. şi Ţ.I.
Astfel, atât soluţia de achitare a inculpatului P.S.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., precum şi respingerea cererii de extinderea procesului penal pentru aceeaşi infracţiune şi faţă de inculpaţii G.M., I.T. şi Ţ.I. se apreciază ca temeinice, în raport de lipsa oricărei probe de vinovăţie a făptuitorilor, .. „de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate de art. 167 C. pen. (complotul)..", considerente pentru care vor fi menţinute.
Cum, aceste cerinţe sunt expres prevăzute în alin. (1) al art. 323 C. pen. şi cum din materialul probator nu rezultă că cei 4 inculpaţi, ar fi acţionat prin asociere şi nici nu au urmărit „un scop" prevăzut de textul menţionat, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi text.
Altfel spus, cum din materialul probator nu rezultă fără echivoc asocierea celor 4 inculpaţi şi nici iniţiativă constituiri unei asocieri, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni ulterioare, instanţele potrivit legii, nu au competenţa de a crea infracţiuni şi nici nu pot reţine vinovăţii în raport de fapte neprevăzute de legea penală.
Aceasta se va reţine cu atât mai mult cu cât, cei 4 inculpaţi au desfăşurat activităţi infracţionale sporadic, în mod separat, individual şi deci nu au avut organizat un program de activitate infracţională în vederea săvârşirii unor fapte penale ulterioare acestei asocieri.
În acest context de probe se şi explică sublinierea făcută de către cele 2 instanţe, în motivarea hotărârilor date în sensul că, inculpatul P.S.C. nu a fost cunoscut şi nu a cunoscut pe inculpaţii I.T. şi Ţ.I. decât după descoperirea infracţiunilor.
Se mai constată şi faptul că, unele dintre persoanele racolate pentru obţinerea de vize Schengen erau fie rude, fie prieteni cu inculpaţii sus-menţionaţi.
Conchizând se reţine că, dacă asocierea n-ar presupune cu necesitate o structură organizatorică şi care să aibă ca scop realizarea unui program de activitate infracţională, s-ar ajunge la situaţia teoretică că, orice înţelegere între două sau mai multe persoane de a comite o infracţiune, care în fapt s-a şi săvârşit, să constituie alături de aceasta şi infracţiunea de asociere prevăzută de art. 323 C. pen.
Ori, dacă s-ar admite un asemenea punct de vedere incorect, nu ar mai fi necesară prevederea legală a agravantei din art. 75 lit. a) C. pen. („săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună") şi nici prevederile din art. 209 lit. a) C. pen., care atribuie caracterul calificat furtului, atunci când se comite „de două sau mai multe persoane împreună" pentru că deja în aceste condiţii ar fi săvârşită şi infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.
Aşadar, temeinic s-a reţinut că cei 4 inculpaţi nu au alcătuit o grupare organizată şi chiar dacă uneori P.S.C. s-a întâlnit doar cu inculpatul G.M. şi au avut discuţii „cum să procedeze" în timp ce alteori, au acţionat la întâmplare precum au făcut-o şi ceilalţi 2 inculpaţi, I.T. şi Ţ.I.
În consecinţă, primul motiv de recurs invocat de parchet va fi respins, ca nefondat.
Trecând la examinarea celui de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet şi care vizează completarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de influenţă sau de complicitate la această infracţiune şi cu prevederile art. 9 sau 6 din Legea nr. 78/2000 faţă de cei 7 inculpaţi, Curtea reţine, de asemenea, că nu este întemeiat.
Astfel, atâta timp cât art. 9 din Legea nr. 78/2000 nu reglementează o infracţiune de sine stătătoare, ci doar o formă agravată a infracţiunilor de corupţie şi anume atunci când traficul de influenţă a fost săvârşit în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor internaţionale" şi cum în speţă, după cum am analizat, nu se poate reţine nici o asociere, încadrarea juridică dată de cele două instanţe este temeinică şi legală, neimpunându-se nici o completare.
Apoi, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 reglementează competenţa P.N.A. şi referirea într-o încadrare juridică a unei infracţiuni şi la textul ce stabileşte competenţa organului de urmărire penală, nu e o obligaţie de la lege pentru instanţă după cum arătam, acest text trebuie avut în vedere doar către organul ce instrumentează cauza pe timpul activităţii de anchetă pentru al respecta.
Deci, nici pentru raţiuni de fapt, nici pentru raţiuni de drept un asemenea text nu poate fi inclus în încadrarea juridică a faptei penale ce se reţine în sarcina inculpatului şi pe baza căruia instanţa aplică sancţiunea penală.
În cele ce urmează ne vom ocupa de analiza motivului comun de recurs pentru inculpaţi şi care vizează nevinovăţia lor cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă sau complicitate la această infracţiune, după care vom examina ultimul motiv al recursului parchetului ce priveşte individualizarea pedepselor, pentru considerente de ordin logic.
Evaluarea probatoriului se apreciază că a fost făcută corect de instanţe, aşa încât, situaţia de fapt reţinută pentru fiecare inculpat recurent, este corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de aceştia şi de aceea, nu apar nici un fel de dubii în legătură cu vinovăţia penală stabilită în sarcina inculpatului P.S.C. şi G.M. cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., precum şi cea a inculpaţilor I.T., Ţ.I., P.D., S.Z.V. şi V.Z.Şt. cu privire la complicitatea la trafic de influenţă.
Aceşti inculpaţi pretinzând şi primind în mod repetat, în perioada infracţională indicată, diferite sume de bani în valută de la mai multe persoane ce doreau să plece să lucreze în străinătate, în schimbul asigurării intervenţiei ce o vor face pe lângă funcţionari ai consulatului german din Sibiu pentru a le obţine vize Schengen, s-a consumat infracţiunea de trafic de influenţă sau complicitate, astfel după cum prevăd dispoziţiilor art. 257 C. pen.
Cum potrivit art. 257 C. pen., infracţiunea de trafic de influenţă se consumă şi atunci când .. „se acceptă promisiunea de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, şi atunci când se comite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu", cu atât mai mult la situaţia de fapt din cauză şi pe care am expus-o, nu este nici o îndoială că pe deplin fondat şi legal s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor recurenţi în baza art. 257 C. pen.
Apărările inculpaţilor, în sensul inexistenţei acestei infracţiuni, nu numai că sunt infirmate de faptele lor dar nu au nici suport legal şi instanţele, de altfel, le-au analizat în detaliu.
Justificat şi întemeiat, de asemenea, au mai reţinut instanţele şi împrejurarea că, deşi multe dintre persoanele care au beneficiat de vize Schengen de pe urma activităţii infracţionale a inculpaţilor, nu au putut fi identificate pentru a fi audiate, din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, este dovedită pretinderea de către inculpaţi a sumelor de bani drept preţ al influenţei presupuse sau reale pe care au declarat-o şi indiferent dacă intervenţia a avut sau nu a avut loc ulterior.
În acest context nu pot fi omise nici greutăţile ivite pe timpul anchetei şi datorate activităţii infracţionale a inculpatului R.F. Acesta, la data de 2 octombrie 2002, a comunicat telefonic soţiei inculpatului G.M., respectiv numitei G.M., „să ascundă şi să distrugă o agendă", ce conţinea unele evidenţe ale sumelor încasate de acest inculpat (G.M.) de la persoanele racolate, ca drept preţ al vânzării funcţiei sau influenţei.
Aşa fiind, şi pentru acest inculpat, R.F., hotărârea atacată este temeinică şi legală, reţinându-se în mod justificat în sarcina sa, ca dovedită vinovăţia cu privire la săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen.
Apărarea acestui inculpat, în sensul nevinovăţiei, se constată deci a fi nefundamentată, infirmată de activitatea infracţională efectiv desfăşurată şi ca atare temeinic a fost înlăturată.
Cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată făptuitorului pentru această infracţiune, de asemenea, nu poate a fi apreciată ca excesivă sau nelegală. Se mai constată că ulterior pedeapsa a şi fost graţiată.
Pentru toate cele analizate, motivul comun formulat de cei 8 inculpaţi şi privitor la nevinovăţia lor, va fi respins, ca nefondat.
Examinând pedepsele aplicate (atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare), atât prin Decizia atacată dar şi prin sentinţa penală nr. 65 din 15 aprilie 2004, în raport de ultimul motiv al recursului declarat de parchet dar şi al celor 8 inculpaţi recurenţi, În subsidiar, de asemenea, se reţine ca nefondat. Apreciind datele ce caracterizează persoana inculpaţilor: conduita bună avută până la săvârşirea infracţiunilor (aceştia fiind fără antecedente penale), familiile bine organizate pe care le au, copii minori în întreţinere, şi unii cu situaţii deosebit de dificile, dar şi faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, regimul sancţionator dispus de instanţe, va fi menţinut, respectate fiind prevăzută art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru aceleaşi considerente se apreciază că şi cerinţele art. 52 C. pen., ce prevăd că scopul sancţiunii penale este de reinserţie socială dar şi de prevenţie generală, va putea fi realizat.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile declarate de parchet precum şi de cei 8 inculpaţi, ca nefondate.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de D.N.A. Bucureşti şi de inculpaţii P.S.C., Ţ.I. I.T., G.M., P.D., R.F., S.Z.V. şi V.Z.Şt. împotriva deciziei nr. 5 din 31 ianuarie 2005 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească suma de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7205/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7214/2005. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
