ICCJ. Decizia nr. 738/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1073 din 2 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul S.I. la :
- 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată i s-a dedus durata reținerii din 19 aprilie 2004.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă.
în temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2000, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.235.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către C.A.S. a municipiului București.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
în ziua de 9 martie 2000, în jurul orelor 19,00, partea vătămată P.D. s-a întâlnit, pe B-dul 1 Decembrie 1918 din București, cu inculpatul S.I. și numitul S.C. și împreună s-au deplasat la stația de tramvai Morarilor.
în timpul deplasării, între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație verbală.
După ce au coborât din tramvai, partea vătămată și S.C. s-au îndreptat către Stația R.A.T.B. de pe strada Lucrețiu Părtășcanu. în momentul în care partea vătămată se pregătea să urce într-un autobuz oprit în stație, inculpatul i-a aplicat, cu un cuțit, două lovituri în zona abdominală.
în urma loviturilor primite partea vătămată a fost internată de urgență la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul "plagă înjunghiată penetrantă abdominală, hemoragie externă".
Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată P.D. a prezentat, la data de 9 martie 2000, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit și că pentru vindecarea acestora a necesitat îngrijiri medicale de 14-16 zile.
Actul medical precizat a mai făcut precizarea că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea mare în raport cu circumstanțele sale personale, lipsa antecedentelor penale și starea precară a sănătății, solicitând reducerea acesteia.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 738 din 5 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu ce urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că "Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea faptei comise, circumstanțele reale ale inculpatului, urmările faptei" cât și faptul că acesta este arestat în altă cauză pentru comiterea unei infracțiuni de omor.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.I. pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea ei prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză încadrând fapta săvârșită de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.
Aplicând inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu numai 6 luni peste limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, instanțele au avut în vedere și au dat eficiență atât împrejurărilor legate de faptă (pericolul social și consecințele produse), dar și datelor ce caracterizează persoana acestuia (lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală sinceră) fără ca acestea din urmă să poate fi reținute drept circumstanțe atenuante, singura situația în care se putea aplica o pedeapsă mai redusă.
în concluzie, s-a avut în vedere că motivul de recurs invocat de inculpatul S.I. este nefondat, cât și faptul că a verificat decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 751/2005. Penal → |
|---|
