ICCJ. Decizia nr. 843/2005. Penal
| Comentarii |
|
Petentul B.P., domiciliat în comuna Tinca, jud. Bihor, a depus la data de 4 iulie 2003, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, un denunț penal, solicitând a se efectua cercetări penale față de I.R.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 22 mai 2003, în calitate de șef al Postului de Poliție Tinca, în cursul anchetei efectuată în dosarul nr. 00173/2003, privind pe B.E. și L.C., pentru obținerea unor declarații, a întrebuințat împotriva acestora violențe.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta a trimis plângerea pentru competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
După ce s-au efectuat acte premergătoare, un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 9 decembrie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție I.R.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.
S-a reținut că, în ziua de 21 mai 2003, în jurul orelor 13,00, Postul de Poliție Tinca, a fost sesizat telefonic despre faptul că în satul Gurbedin a avut loc o altercație între două grupuri de romi.
La această sesizare, I.R.D., șeful Postului de poliție Tinca și doi agenți de poliție s-au deplasat la locul faptei, constatând că la locuința lui K.G.C. fuseseră sparte geamurile și câțiva romi, între care și B.P. suferiseră leziuni corporale și acesta din urmă fusese transportat la spital pentru tratament.
Apoi, polițiștii s-au deplasat la locuința lui B.I., unde, de asemenea, au constatat că geamurile erau sparte și ușile distruse. Totodată, au fost informați că autorii sunt B.P., B.E. și L.C.
La locuința lui B.P. organele de poliție i-au găsit pe B.E. și L.C., care aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, nu s-a putut sta de vorbă cu ei și au refuzat invitația de a se prezenta la postul de poliție. Totodată, L.C. a spart două sticle de bere și s-a tăiat din această cauză.
A doua zi, B.E. și L.C. au fost aduși la postul de poliție și, în urma cercetărilor care au fost efectuate, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere.
Pe baza actelor premergătoare, procurorul a constatat că, în cursul efectuării cercetărilor penale, I.R.D. și celelalte organe de poliție nu au folosit violențe împotriva celor cercetați pentru obținerea de declarații.
împotriva rezoluției din 9 decembrie 2003, petentul B.P. a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin rezoluția din 2 septembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, motivându-se în esență, că soluția procurorului (din 9 decembrie 2003) este legală și temeinică.
După respingerea plângerii, petentul a făcut plângere în baza art. 2781C. proc. pen., la Curtea de Apel Oradea, solicitând admiterea recursului, desființarea rezoluțiilor procurorului și disjungerea plângerii introductive cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., împotriva lui K.G.C. și trimiterea plângerii disjunsă la Judecătoria Salonta pentru competentă soluționare.
Prin sentința penală nr. 31 din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 9 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 135/P/2003, menținând-o în întregime.
Totodată, l-a obligat pe petent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Petentul a declarat recurs, reiterând motivul invocat la prima instanță, în sensul că, deși prin plângerea inițială a sesizat organele de urmărire penală și asupra faptului că numitul K.G.C., la data de 21 mai 2003, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit, totuși s-a reținut din plângere și examinat numai infracțiunea de cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., față de șeful de post I.R.D., omițându-se să se disjungă cauza și să se sesizeze instanța competentă cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din cuprinsul plângerii inițiale și a precizărilor scrise făcute de petent pe plângere, rezultă că acesta s-a plâns împotriva inspectorului de poliție I.R.D., șeful Postului de poliție Tinca, pentru că nu a intervenit în mod corespunzător într-un conflict între două grupuri de persoane.
De asemenea, în declarația sa din data de 10 noiembrie 2003, petentul s-a referit la plângerea pe care a făcut-o împotriva șefului de post și a celorlalți polițiști.
Susținerea petentului că, în aceeași plângere, ar fi sesizat și faptul că a fost lovit de numitul K.G.C., astfel că trebuia să se disjungă cauza în legătură cu acest aspect și să se trimită la instanța competentă pentru rejudecare, nu a fost reținută, deoarece nu a existat o cerere expresă sub acest aspect, iar referirile la conflictul în care a fost implicat petentul, apar ca fiind amintite pentru a se arăta că organul de poliție nu a intervenit în mod corespunzător.
De altfel, împotriva lui K.G.C., petentul trebuia să se adreseze instanței de judecată cu acțiune penală directă, ceea ce însă nu a făcut.
Mai este de observat și faptul că petentul nu s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru a da explicații în legătură cu plângerea sa, în procesul-verbal de căutare menționându-se că acesta era plecat într-un loc necunoscut.
Cât privește plângerea împotriva organului de poliție, aceasta a fost corect respinsă, ca nefondată, avându-se în vedere cercetările prealabile efectuate în cauză, inclusiv declarația petentului în care a precizat că nu a fost bătut de polițiști.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de petent a fost nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca atare și a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 751/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3630/2005. Penal → |
|---|
