ICCJ. Decizia nr. 777/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 249/2004, Tribunalul Mehedinți l-a condamnat pe inculpatul B.V.V. la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.
Au fost aplicate dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 61 C. pen., s-a menținut liberarea condiționată cu privire la un rest de pedeapsă, de 607 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3631/2000 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
S-a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la zi, menținându-se totodată starea de arest.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.
Inculpatul a fost obligat, la plata sumei de 380.000 lei despăgubiri civile și 50 milioane lei daune morale, către partea civilă P.A.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în dimineața zilei de 4 martie 2004, la orele 6,30, inculpatul a acostat-o pe minora P.A.M., în vârstă de 14 ani și 3 luni, care trecea prin dreptul locuinței lui din satul Traian, îndreptându-se spre școala din localitatea Oravița Mare, jud. Mehedinți, a tras-o cu forța în curte, a amenințat-o cu un cuțit, i-a rupt fermoarul și nasturele de la pantaloni, a trântit-o jos și a întreținut un raport sexual, împotriva voinței acesteia.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza declarațiilor părții vătămate, a bunicilor acesteia, relatărilor martorilor care au văzut victima ieșind din curtea inculpatului și au observat starea acesteia, coroborate cu constatările medico-legale care atestau deflorarea recentă a victimei și prezența spermatozoizilor în secreția vaginală, precum și cu planșele fotografice care ilustrau aspectul obiectelor de îmbrăcăminte și al ghiozdanului victimei.
Instanța a înlăturat, ca nesinceră, susținerea inculpatului, potrivit căreia, victima ar fi venit în vizită în locuința lui, a băut cafea și apoi a întreținut cu el relații sexuale, fără a fi amenințată ori constrânsă.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o cu privire la cuantumul redus la pedepsei aplicate inculpatului, precum și B.V.V. care a solicitat în principal achitarea sa, invocând faptul că victima a consimțit să întrețină raporturi sexuale cu el, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în art. 198 alin. (3) C. pen. și reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 494/2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchet, a desființat parțial sentința și a majorat pedeapsa principală de la 12 ani închisoare la 14 ani închisoare, menținând toate celelalte dispoziții.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a reiterat aceleași critici, solicitând în principal, achitarea sa, pe considerentul că, raportul sexual cu victima a avut loc fără violențe sau amenințări, întrucât victima a consimțit să întrețină acest act sexual, iar în subsidiar a cerut schimbarea încadrării juridice în art. 198 alin. (3) C. pen. și reducerea pedepsei.
Susținerile inculpatului urmează a fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen.
Referitor la apărarea principală și constantă a inculpatului, în sensul că victima ar fi consimțit să întrețină relații sexuale cu el, este de observat că, atât împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, cât și constatările referitoare la starea îmbrăcăminte victimei și a ghiozdanului purtat de aceasta, dovedesc contrariul.
Astfel, este de netăgăduit că victima, în vârstă de 14 ani și 3 luni (născută la 1 decembrie 1989), în dimineața zilei de 4 martie 2004, orele 6,30, a trecut prin dreptul locuinței inculpatului, purtând un ghiozdan, îndreptându-se, ca și alți colegi, spre școală.
Este greu de crezut că în aceste condiții, înainte de a merge la cursuri, ea s-ar fi dus, special la domiciliul inculpatului, pentru a întreține raporturi sexuale cu acesta cu atât mai mult, cu cât era virgină, fapt atestat prin raportul medico-legal, în care se precizează că a doua zi, 5 martie 2004, victima prezenta o deflorare recentă, datând de 1-2 zile.
Prezența urmelor de praf alb, var, atât pe pantaloni, cât și pe ghiozdanul victimei, demonstrează că aceste obiecte au venit în contact cu cimentul din curtea inculpatului, acolo unde s-a stabilit că a avut loc comiterea infracțiunii de viol. Chiar inculpatul a recunoscut că zugrăvise de curând în casă, astfel justificându-se urmele de praf alb din curtea sa, unde au fost depozitate materiale utilizate la executarea operației respective.
Mai mult, ruperea fermoarului și a nasturelui de prindere al pantalonilor, ca și ruperea cusăturii pantalonilor în zona de la baza fermoarului, dovedesc actele de violență exercitate de inculpat pentru a înfrânge voința victimei.
Faptul că victima a fost trasă cu forța de către inculpat, în curtea lui, astfel cum a susținut aceasta, este dovedit de prezența rupturii recente a bretelei ghiozdanului în partea stângă.
Toate aceste detalii sunt evidențiate în fotografiile judiciare și procesele verbale de constatare întocmite de organele de poliție.
Cei doi colegi de școală ai victimei, O.M. și M.A., în declarațiile date, au precizat că au văzut-o pe P.A. ieșind din curtea inculpatului și au observat că aceasta avea pete albe de praf de var pe ghiozdan și pe geacă.
împrejurarea că victima nu a relatat colegilor săi ce i se întâmplase, nu este de natură să înlăture vinovăția inculpatului (care a întreținut cu violență raportul sexual cu aceasta) ci se explică prin starea de teamă insuflată de acesta, stare care a continuat toată ziua. Abia în dimineața următoare, la insistența bunicii sale, care a văzut-o abătută și tristă, victima i-a destăinuit cele întâmplate.
în ceea ce privește respingerea probei solicitate de inculpat, constând în expertizarea unor cești de cafea, a unui prosop, a unui tricou și a unui pieptene (obiecte pretins ridicate de concubina sa de la domiciliul lui) pentru a dovedi că au fost folosite de victimă atunci când aceasta s-a aflat de bună voie în locuința lui, Curtea constată că prima instanță, prin încheierea din 24 iunie 2004, a interpretat corect dispozițiile legale. S-a motivat corespunzător, că atâta timp cât ridicarea obiectelor respective nu s-a făcut cu respectarea normelor procedurale, în ceea ce privește consemnarea locului de unde au fost luate, modul în care au fost manipulate, condițiile în care au fost ambalate și păstrate, obiectele respective nu pot constitui mijloace de probă.
Având în vedere comportamentul inculpatului după comiterea faptei, astfel cum rezultă din:
- declarațiile martorilor M.C. și P.S., cărora le-a spus că trebuie să dispară, deoarece a făcut o prostie și are nevoie de bani, iar în plus, l-au văzut grăbit și speriat;
- recunoașterea inculpatului că a doua zi, 5 martie 2004, a vândut o cantitate de porumb și o drujbă;
- constatarea organelor de poliție, în ziua de 9 martie 2004, care l-au identificat pe inculpat în localitatea Porțile de Fier, încercând să iasă din țară.
Toate aceste probe demonstrează că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, că fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și că nu s-a comis nici o eroare gravă cu privire la starea de fapt reținută de instanțe.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținându-se poziția nesinceră a inculpatului, pe tot parcursul procesului, periculozitatea socială ridicată a faptei comise și starea de recidivă a inculpatului.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului.
Se va computa arestarea preventivă de la 9 martie 2004 la zi.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
← ICCJ. Decizia nr. 869/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Penal → |
---|