ICCJ. Decizia nr. 869/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 214 din 21 aprilie 2004, în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului M.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus perioada reținerii și perioada arestării preventive, începând cu data de 4 noiembrie 2003 până la zi.
în baza art. 350 C. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.L.
în temeiul art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat grațierea restului de pedeapsă de un an, 5 luni și 22 de zile, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani, 5 luni și 22 zile închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive începând cu data de 5 noiembrie 2003 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.A.
în temeiul art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului L.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
în baza art. 861_i art. 862C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
în baza art. 863alin. (1) C. pen., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S.S.R.S. din cadrul Tribunalului Brașov;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului L.C. asupra prevederilor art. 864C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în data de 4 noiembrie 2003 și arestat preventiv începând cu data de 5 noiembrie 2003 până la data de 12 martie 2004.
în temeiul art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului minor A.I.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
în baza art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
în baza art. 1101raportat la art. 863C. pen., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S.S.R.S. din cadrul Tribunalului Brașov;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 1101alin. (3) teza finală, raportat la art. 864C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 ore începând cu, data de 4 noiembrie 2003, orele 18,00.
De asemenea, s-a constatat că suma de 3.000.000 lei a fost restituită denunțătorului G.C. potrivit art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000, republicată.
în baza art. 61alin. (4) din legea sus-arătată, inculpații A.A. și L.C. au fost obligați să restituie denunțătorului suma de 10.200.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul M.L. i-a promis colegului său de serviciu, G.C., care dorea să promoveze examenul pentru obținerea permisului de conducere auto categoria "B", că-l va ajuta să dobândească permisul de conducere fără examen, în schimbul unei sume de bani.
în acest scop, inculpatul M.L. a vorbit cu inculpatul L.C., care i-a spus că îl cunoaște pe subcomisarul T. din cadrul I.P.J. Brașov și poate rezolva problema.
După această discuție, inculpatul L.C. l-a contactat telefonic pe denunțătorul G.C. și au convenit să se întâlnească a doua zi, prilej cu care i-a verificat dosarul cu actele necesare înscrierii la examen și i-a confirmat că în schimbul sumei de 200 - 300 dolari S.U.A. îl poate ajuta să obțină permisul de conducere auto.
Pentru a pune planul în aplicare, inculpatul L.C. l-a atras și pe inculpatul A.A., care l-a sunat și el pe denunțător, spunându-i că este intermediarul subcomisarul T. de la I.P.J. Brașov și că el este acela căruia va trebui să-i dea dosarul și suma solicitată.
în ziua de 21 octombrie 2003, inculpatul A.A. s-a întâlnit cu G.C. în sediul I.P.J. Brașov și a primit de la acesta dosarul și suma de 6.000.000 lei, stabilind ca ulterior, când va face rost de restul de bani să-l sune, scuzându-l totodată pe subcomisarul T., care n-a putut să-l primească, fiind ocupat.
După câteva zile G.C. l-a sunat pe A.A. și au convenit să se întâlnească a doua zi.
în data de 27 octombrie 2003, inculpatul A.A. s-a întâlnit cu denunțătorul lângă xerox-ul din fața sediului I.P.J. Brașov și a primit de la acesta suma de 4.200.000 lei.
Ulterior, inculpații M.L. și A.I.G. s-au hotărât să mai obțină o sumă de bani de la denunțător, scop în care i-au dat numărul de telefon fix al inculpatului minor A.I.G., spunându-i că este al subcomisarul T.
în zilele de 3 noiembrie 2003 și 4 noiembrie 2003, G.C. a sunat la acel număr și a vorbit cu inculpatul A.I.G., care s-a recomandat ca fiind finul subcomisarul T. și au stabilit, de față fiind și inculpatul M.L., o ultimă întâlnire pentru data de 4 noiembrie 2003, orele 16,00, în fața gării C.F.R. Brașov, solicitându-i să aducă suma de 2.800.000 lei și promițându-i că își va primi permisul de conducere auto.
Conform înțelegerii s-au întâlnit și inculpatul minor A.I.G. a primit suma de 3.000.000 lei, spunându-i lui G.C. să se prezinte, a doua zi, la biroul subcomisarul T. pentru a-și ridica permisul de conducere.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, al modalității de executare a pedepsei în cazul inculpatului L.C., al temeiului de drept reținut de instanță relativ la modalitatea de executare a pedepsei pentru inculpatul minor A.I.G. și sub aspectul menținerii circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. c), în sarcina inculpatului M.L.
în dezvoltarea motivelor de apel se arată că pedepsele aplicate inculpaților nu reflectă gradul de pericol social concret dovedit de inculpați, atât în ceea ce privește persoana acestora, cât și în ceea ce privește fapta comisă, impunându-se majorarea cuantumului pedepselor.
în ceea ce privește circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., se arată că aceasta trebuia reținută în sarcina inculpatului M.L., din moment ce acesta cunoștea vârsta inculpatului minor.
Referitor la inculpatul L.C., avându-se în vedere participația sa penală, se impunea executarea pedepsei în regim de detenție, tratamentul diferențiat față de ceilalți inculpați majori nefiind justificat.
Parchetul a mai criticat faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus aplicarea prevederilor art. 1101alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului minor A.I.G., acest text de lege aplicându-se în situația în care, odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța apreciază că este necesar ca inculpatul să respecte și una din măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863C. pen.
în apelul său, inculpatul M.L. a solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen., motivând că nu este recidivist, a avut o conduită procesuală sinceră, astfel că pot fi reținute în sarcina sa circumstanțe atenuante.
Inculpatul A.A. a solicitat achitarea sa, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 257 C. pen., probele administrate în cauză nerelevând împrejurarea că i-ar fi dat de înțeles denunțătorului că este în măsură să faciliteze deținerea permisului de conducere.
Inculpatul L.C. a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea instanței de fond fiind lovită de nulitate absolută, întrucât cauza a fost judecată de un complet specializat instituit, în baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deși inculpații nu se numără printre acele persoane limitativ nominalizate în art. 1 și 8 din Legea nr. 78/2000 și nu sunt subiecți activi ai infracțiunii prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Pe de altă parte, fapta reținută în sarcina inculpatului L.C. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 257 C. pen., putând constitui, eventual, infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Testul psihologic la care a fost supus inculpatul este lovit de nulitate absolută, declarația de consimțământ nefiind semnată de acesta, iar răspunsurile și întrebările puse lipsesc.
Totodată, se arată că declarația olografă a inculpatului nu este semnată de procuror, fiind luată de un organ necompetent să efectueze urmărirea penală pentru infracțiuni de corupție.
S-a arătat, de asemenea, că din probele administrate nu rezultă că între inculpatul L.C. și G.C. ar fi avut loc o discuție referitoare la obținerea permisului de conducere.
întrucât inculpații nu pot fi reținuți ca subiecți ai infracțiunii de corupție, prevăzută de Legea nr. 78/2000, nu le sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, ci acelea C. pen., astfel că inculpații nu puteau fi obligați, în solidar, la restituirea sumei de 10.200.000 lei denunțătorului.
Inculpatul minor A.I.G. a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca urmare a unei mai largi aplicări a dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante, raportat la vârsta sa fragedă, lipsa antecedentelor penale și conduita corespunzătoare în societate.
Prin decizia penală nr. 333/ AP din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței penale nr. 214 din 21 aprilie 2004, pe care o desființează sub aspectul neaplicării art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.L. și al aplicării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei inculpatului minor A.I.G.
în rejudecare s-a reținut în sarcina inculpatului M.L. circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
în baza art. 81 și art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului A.I.G., pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelurile declarate de inculpații M.L., A.A., L.C. și A.I.G.
Menține starea de arest a inculpaților M.L. și A.A. și în baza art. 88 a dedus prevenția din data de 21 aprilie 2004 până la zi.
împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepselor, care nu corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare pentru inculpații L.C. și A.I.G.
De asemenea, decizia a fost atacată și de cei patru inculpați.
Astfel, inculpatul M.L. a solicitat reducerea pedepsei întrucât se află la prima confruntare cu legea penală.
Susținând că nu a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, inculpatul A.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în plus, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La rândul său, nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul minor A.I.G. a cerut redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Inculpatul L.C. a criticat hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că instanța care a judecat fondul nu a fost compusă potrivit legii (art. 3859pct. 3 C. proc. pen.), în cauză nefiind aplicabile dispozițiile privind completul specializat din Legea nr. 78/2000, iar faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică (art. 3899pct. 17 C. proc. pen.) în sarcina sa putându-se reține, eventual, infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.
în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei potrivit gradului de participare și a datelor personale.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov este fondat, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt bazată pe probele administrate în cauză, au stabilit o corectă încadrare juridică și au aplicat, respectiv menținut, pedepse just individualizate, cu excepția celei aplicate inculpatului L.C.
Astfel, gradul de implicare al acestuia în comiterea infracțiunii (a participat încă de la început, a contactat telefonic denunțătorul, afirmând că îi poate rezolva problema, a stabilit locul de întâlnire, a verificat dosarul cu acte prezentat de denunțător) poziția sa procesuală, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise (scos în evidență atât prin valorile sociale lezate, dar și prin modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii) nu justifică suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului L.C., această modalitate neasigurând scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Criticile inculpaților M.L., A.I.G. și L.C. cu privire la individualizarea pedepselor nu pot fi primite.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.
Pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ, cu precizarea că, în cazul inculpatului L.C., urmează să se dispună executarea acesteia în regim de detenție.
De asemenea, critica inculpatului L.C. cu privire la nelegala constituire a completului de judecată de la instanța de fond este netemeinică.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000 pentru judecarea infracțiunilor de corupție prevăzute în această lege, se instituie complete specializate, potrivit art. 15 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.
Cum, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 78/2000 în înțelesul prezentei legii sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prevăzute de art. 254 - art. 257 C. pen., indiferent de calitatea subiectului activ, rezultă că judecarea faptelor săvârșite de alte persoane decât cele menționate în art. 1 lit. a) - f) din Legea nr. 78/2000 se face tot de complete specializate.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul L.C. aceasta a fost corect realizată de prima instanță și menținută de instanța de apel, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.
Din probele administrate în cauză, rezultă, fără echivoc, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.
Astfel, declarațiile denunțătorului G.C. date pe parcursul urmăririi penale și în cursul judecății, coroborate cu declarațiile inculpaților M.L., A.A. și A.I.G. date pe parcursul urmăririi penale și în fața judecătorului cu prilejul luării măsurii arestării preventive scot în evidență activitatea infracțională a inculpatului L.C., mai exact faptul că a discutat cu denunțătorul la telefon, că s-au întâlnit, verificându-i actele din dosar și că i-a promis în schimbul sumei de 200 - 300 dolari S.U.A. ajutorul pentru obținerea permisului de conducere auto.
De altfel, așa cum rezultă din procesul verbal din 5 noiembrie 2003, de la domiciliul inculpatului L.C. s-a ridicat un dosar conținând actele denunțătorului.
Schimbarea declarațiilor inculpaților M.L. și A.A. în fața instanței de fond nu are relevanță întrucât nu au motivat obiectiv și convingător atitudinea lor, iar noua situație de fapt pe care au încercat să o construiască, vine în flagrantă contradicție cu întreg probatoriul administrat în cauză.
Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului A.A. de a fi achitat deoarece din probele administrate, rezultă fără putință de tăgadă, vinovăția acestuia.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, atitudinea procesuală a inculpatului A.A. cât și modalitatea de săvârșire a infracțiunii nu poate fi admisă cererea acestuia de a se înlocui măsura arestării preventive, cu cea a interzicerii părăsirii localității.
Așa fiind, urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, casându-se decizia penală atacată și sentința penală nr. 214 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului L.C., urmând a fi înlăturate dispozițiile art. 861,art. 862,art. 863și art. 864C. pen.
De asemenea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cei patru inculpați.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 777/2005. Penal → |
|---|
