ICCJ. Decizia nr. 1005/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1005/2006
Dosar nr. 1446/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2006, în dosarul nr. 2833/2/2005 (nr. vechi 2827/M/2005), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest a inculpatului S.S. şi a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.S., solicitând, prin apărătorul ales, admiterea recursului, casarea încheierii şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpatului în libertate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivului de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive.
Prin sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a I penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul S.S. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 18 iulie 2005.
Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat.
Astfel, la luarea acestei măsuri s-au avut în vedere incidenţa cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., în cauză existând indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, aspecte ce conduc la concluzia că nu se impune judecarea sa în stare de libertate întrucât prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Faţă de aceste considerente, la care se adaugă şi faptul că, în cauză, există o hotărâre de condamnare a inculpatului, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 28733/2/2005 (nr. vechi 2827/M/2005).
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1006/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
