ICCJ. Decizia nr. 101/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 101/2006
Dosar nr. 22003/1/2005
(nr. vechi 6623/2005)
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1137 din 19 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea formulată de condamnatul A.N.I. de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 530/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivele invocate de condamnat, ţinând de situaţia grea din punct de vedere material în care se află mama sa, aceasta fiind bolnavă şi singură, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca, executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecinţe grave pentru familie.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, odată ce ancheta socială dispusă şi efectuată în cauză, a relevat că cele susţinute în cererea de întrerupere a executării pedepsei sunt veridice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 786/ A din 14 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs. Şi în această cale de atac motivul invocat de recurent este necesitatea prezenţei sale acasă pentru a-şi sprijini mama atât financiar, cât şi material.
Recursul declarat nu este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text, se înscrie cazul, „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru … familie…"
Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că ancheta socială realizată de S.A.T.P. sectorului 6 a municipiului Bucureşti, la domiciliul familiei condamnatului a relevat că tatăl lui nu este salariat, mama este pensionată medical din luna martie 2005, părinţii locuiesc într-un apartament compus din 3 camere şi dependinţe, proprietate personală a lor, ei îşi achită obligaţiile vizând întreţinerea, şi, lunar, au posibilitatea să-şi viziteze fiul şi să-i ducă pachet la locul de detenţie. S-a mai înscris că actul medical prezentat de mama condamnatului a fost eliberat pentru diagnosticul „tulburare depresivă recurentă".
Ca atare, în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, urmează să fie respins în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 din acelaşi cod, condamnatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.N.I. împotriva deciziei penale nr. 786/ A din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-condamnat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1010/2006. Penal → |
|---|
